Rezistând în faţa eforturilor SUA de a aduce Georgia şi Ucraina pe calea aderării la NATO, Germania, Franţa, Italia şi alte state membre ale Alianţei au dat Washingtonului o replică dură la summitul de la Bucureşti, comentează International Herald Tribune în ediţia electronică.

     Atitudinea adoptată la Bucureşti a fost una de reticenţă faţă de o Alianţă care este tot mai divizată pe tema priorităţilor diferite ale Statelor Unite şi ale aliaţilor europeni în contextul sporirii puterii Rusiei. La prima extindere a NATO către est, în anii '90, divergenţele erau mai mici, Germania proaspăt unificată fiind interesată de avansarea frontierei Occidentului către est, iar Polonia şi alte state europene aveau nevoie de o garanţie a securităţii.
     Contextul însă s-a modificat radical, întrucât Rusia şi-a recăpătat forţa, reacţionând mult mai prompt şi mai ferm faţă de avansarea către est a NATO, decât o făcea în anii '90, iar Europa este măcinată de "oboseala extinderii". Statele Unite şi UE au nevoie de cooperarea Rusiei în vederea rezolvării, printre altele, a situaţiei din Afganistan, Kosovo, Iran, a scutului antirachetă, a controlului armelor şi a rezervelor de energie, ceea ce face ca momentul să nu fie tocmai propice pentru antagonizarea Rusiei prin extinderea NATO în Caucaz.
     Din punctul de vedere al Washintonului, Afganistanul este un test al capacităţii NATO de a-şi menţine relevanţa în secolul XX1, în timp ce pentru majoritatea europenilor, Alianţa şi-a depăşit deja atribuţiile, aceasta fiind în viziunea lor mai degrabă un mijloc comun de apărare decât unul destinat atragerii Europei în conflicte nedorite. Dilema este într-o anumită măsură justificată, întrucât, în lipsa Uniunii Sovietice, aliaţii nu mai au aceeaşi viziune cu privire la natura pericolelor iminente.
     Într-o declaraţie făcută presei străine din Statele Unite, adjunctul secretarului de stat american, Daniel Fried, a susţinut că Summit-ul NATO de la Bucureşti a fost "una dintre cele mai deschise, dramatice şi productive reuniuni", ale Alianţei Nord-Atlantice. Fried a dezvăluit că "ne-am dus la summit fără să cunoaştem care va fi deznodământul său", adăugând că unele dintre chestiuni au fost soluţionate de lideri în întâlniri informale şi în cele 36 de ore de "discuţii intense".
     Potrivit lui Fried, reuniunea a fost "remarcabilă" datorită succeselor obţinute în patru chestiuni importante: Afganistanul: "Liderii NATO au adoptat o declaraţie a angajamentului nostru de a vedea că Afganistanul este un succes şi că sprijinim guvernul ales de la Kabul"; Scutul antirachetă: "Aliaţii au susţinut conceptul unei apărări antirachetă şi au căzut de acord să lucreze nu doar cu Statele Unite, ci într-o arhitectură mai generală ce include NATO, contribuţii americane şi, sperăm, şi Rusia"; Viitoarea aderarea a Ucrainei şi Georgiei: "După o serie importantă de discuţii, a fost obţinut un consens major care prevede că Ucraina şi Georgia vor deveni membre ale Alianţei"; Anunţul Franţei privind reintegrarea în structurile de comandă: "O mişcare majorăcare a primit prea puţină atenţie decât ar fi trebuit în mod noral".
     Referindu-se la câteva momente "remarcabile" din cadrul Summi-tul NATO, Daniel Fried a menţionat rolul activ jucat de Polonia în obţinerea consensului legat de acordarea MAP pentru Ucraina şi Georgia, polonezii fiind susţinuţi de români, cehi, letonieni, estonieni şi lituanieni. "Consensul nu ar fi fost posibil fără munca creativă a liderilor germani", a precizat Fried.

     NATO a decis la summitul din România să nu ofere Ucrainei şi Georgiei un plan care ar fi deschis calea aderării lor la Alianţă, promiţând însă că decizia va fi revizuită în decembrie.
     "Dacă admiterea Ucrainei în NATO este accelerată, Rusia ar putea ridica problema referitoare la ţara căreia ar trebui să îi aparţină Crimeea", a declarat într-un interviu pentru un post de radio Aleksei Ostrovski, preşedintele Comisiei pentru relaţiile cu CSI din Duma de Stat. "Federaţia Rusă are argumente juridice pentru a revizui acordurile semnate (în timpul mandatulului lui Nikita) Hruşciov", a adăugat el.
     Fostul lider sovietic Nikita Hruşciov, care a crescut în Ucraina, a inclus Peninsula Crimeea în teritoriul Republicii Socialiste Sovietice ucrainene, în 1954. Anterior, peninsula fusese parte a Republicii Sovietice Socialiste Ruse. Crimeea, în prezent regiune autonomă a Ucrainei, este un teritoriu dominat de vorbitori de limbă rusă. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, Crimeea a încercat de mai multe ori să obţină independenţa de Ucraina. Un referendum din 1994 a sprijinit cererile de autonomie sporită şi relaţii mai apropiate cu Rusia.
     Totuşi, Ostrovski a apreciat că sunt şanse mici ca Ucraina să adere la NATO în curând, adăugând că preşedintele, premierul şi preşedintele Parlamentului acestei ţări sunt singurii care vor integrarea în Alianţa militară. El a făcut referire la sondajele care arată că 70 la sută dintre ucraineni se opun aderării la NATO.