|
Mai multă energie pe bursă |

Participanții la piața de energie au dreptul să emită câte o singură cerere de
vânzare/cumpărare, cu maxim 25 de cantități de energie și prețul cerut/oferit
|
Ponderea în consumul național a energiei
tranzacționate pe piețele reglementate, operate de OPCOM, a crescut de la 14,52% la
28,26% în primul trimestru al anului, totalizând 4,04 TWh, în timp ce necesarul de
electricitate al României în această perioadă a avansat ușor, de la 13,92 TWh la
13,97 TWh.
Cea mai importantă creștere a avut-o ponderea volumului
tranzacționat pe Piața Centralizată a Contractelor Bilaterale (PCCB), administrată de
OPCOM, care a crescut, de la 6,52% la 18,26% din consumul național. Astfel, contractele
cu livrare în ianuarie, februarie și martie semnate semnate prin PCCB au totalizat 2,55
TWh, de 2,8 ori mai mult decât valoarea de 0,9 TWh raportată în primele trei luni ale
anului 2007. Totodată, potrivit OPCOM, până în prezent, cota volumelor tranzacționate
pentru livrare în 2008 pe această piață reprezintă 14,79% din consum. Pe piața
centralizată a contractelor bilaterale se operează tranzacții în sistem de licitație.
Operatorul pieței primește oferta de vânzare, o face publică și așteaptă ofertele
de cumpărare, după care decide câștigărorul contractului.
Volumul tranzacționat pe Piața pentru Ziua Următoare
(PZU) a crescut cu 34% față de primul trimestru al anului trecut, de la 1,1 TWh la 1,48
TWh, cota din piață corespunzătoare avansând de la 8% la 10% din consumul național
aferent acestei perioade. Valoarea energiei tranzacționată pe PZU a fost de 67,81
milioane de lei, cu 9% mai mare decât valoarea tranzacțiilor încheiate în aceeași
perioadă a anului 2007.
Participanții la piața de energie au dreptul să emită
câte o singură cerere de vânzare/cumpărare, cu maxim 25 de cantități de energie și
prețul cerut/oferit, pentru fiecare interval de tranzacționare, de o oră. Prețul mediu
pentru fiecare interval de tranzacționare este calculat în funcție de cerere și
ofertă.
Pe piața centralizată a certificatelor verzi, acordate
producătorilor de energie din surse regenerabile, furnizorii de energie electrică au
cumpărat încă din prima licitație aproape 40% din cele 12.943 de certificate emise
până în prezent pentru îndeplinirea cotei obligatorii de achiziție de certificate
verzi pentru acest an.
În urma licitației desfășurată în luna martie, prima
lună în care au fost tranzacționate centralizat certificate în contul anului 2008, au
fost achiziționate de către furnizori 5.106 certificate verzi, la prețul de 151,63
lei/certificat.
Cota de certificate verzi pentru anul trecut a fost
stabilită de ANRE inițial la 2,17 milioane de unități, reprezentând echivalentul a
3,74% din consumul național de electricitate, însă producția de energie alternativă a
fost mai mică, astfel că ANRE a revizuit la 2,62% din cota ințială numărul de
certificate, adică 36.191 de unități.
Un certificat verde corespunde unui MWh de electricitate
obținut din surse regenerabile. Producătorii vând certificatele verzi furnizorilor,
care sunt obligați să le cumpere, într-o proporție care crește treptat, de la an la
an, în totalul livrărilor de electricitate pe care le realizează. În perioada
2008-2012, certificatele vor putea fi tranzacționate la prețuri cuprinse între 26 și
50 euro/certificat, calculate în lei, la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de
BNR pentru luna decembrie din anul precedent. OPCOM este filială a companiei de stat
Transelectrica și administrează mai multe platforme de tranzacționare a
electricității. |
Energia alternativă își
umflă megawații |
|
Capacitățile de producție a energiei din surse regenerabile în 2008
totalizează 374 MW, în creștere cu 41% față de 264 MW în 2007, ca urmare a
suplimentării unităților hidro, în timp ce turbinele eoliene, de 7,7 MW, continuă să
aibă o pondere nesemnificativă în total. Autoritatea
Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) elaborează anual liste cu
producătorii de energie din surse regenerabile, respectiv hidrocentrale și turbine
eoliene. Asftel, pentru 2008, ANRE a autorizat 33 de producători, cu doi mai mulți
față de anul trecut, dintre care 21 cu unități hidro și 12 din surse eoliene.
Unitățile hidro incluse în listă au o putere instalată
cumulată de 366,253 MW, față de 257,348 MW în 2007, în timp ce capacitatea turbinelor
eoliene a crescut cu doar un MW, de la 6,754 MW în 2007, la 7,754 MW. Raportat la volumul
ridicat al intențiilor privind construcția de ferme eoliene în România, anunțate
atât de autorități, cât și de investitori, nivelul actual este nesemnificativ,
reușind să acopere mai puțin de 1% din capacitatea existentă la nivel național, de
aproape 16.000 MW. Firmele calificate să producă energie în turbine eoliene sunt, în
cea mai mare parte, aceleași ca anul trecut, cu diferența că, în 2008, din lista ANRE,
lipsește Pentium, care deținea 1,65 MW, fiind înlocuită de Holrom Renewable Energy, cu
2,65 MW instalați. De asemenea, comparativ cu producția totală de energie, care anul
trecut a totalizat 60,46 TWh, din surse eoliene au fost obținuți numai 4.947 MWh, în
timp ce aportul hidrocentralelor în producția de energie a fost de 28%.
În contextul în care Transelectrica estimează că ritmul
de dezvoltare a investițiilor în energia eoliană se va accelera, susținut de cererea
mare din partea investitorilor, în acest an, ar putea intra în funcțiune un parc eolian
de 250 MW. Investițiile anunțate în producția de electricitate din surse eoliene în
România totalizează 1,5 miliarde euro. Transelectrica a primit cereri de racordare la
rețea pentru 4.000 MW instalați în turbine eoliene, respectiv 25% din puterea totală
la nivel național și peste posibilitățile rețelelor existente, dar pentru început
vor putea fi integrați în sistem până la 1.500 MW, ceea ce reprezintă limita actuală
de suportabilitate a sistemului. Potrivit angajamentelor României față de Comisia
Europeană, în 2010 energia produsă din surse regenerabile ar trebui să reprezinte 33%
din consumul intern brut, urmând să crească până în 2015 la 35% și la 38% în 2020. |
Pagină realizată de: Radu Modoianu
radu.modoianu@azi.ro |
| Coșul zilnic, de dr. Teodor
Brateș |
Dependența economică |
Periodic,
tema raportului dintre salariați și pensionari revine în mass-media, în diferite
forme, niciodată fără scopuri de-a dreptul diversioniste. În locul realelor și
dureroaselor teme economico-sociale de care depind, cu adevărat, viața a milioane de
oameni, se inventează un fel de dușman public în personaje colective, de genul
pensionarilor, care, chipurile, ar fi niște paraziți sociali. Se uită, în astfel de
cazuri, cu bună știință, că este vorba despre oameni care au cotizat decenii la rând
pentru a-și asigura, în covârșitoarea lor majoritate, o pensie amărâtă. Salariații
de astăzi nu fac niciun fel de pomană actualilor pensionari, ci cotizează pentru un
trai cât de cât decent pentru anii când nu vor mai avea statutul de angajați.
Acum, mai nou, se aruncă pe piața media noțiunea de
dependență economică pentru categorii mai largi de cetățeni. Sigur, statistic, se
poate surprinde orice proces, orice fenomen din societate și este bine să se procedeze
în acest fel, dar aici este vorba despre altceva. Bunăoară, se afirmă că, la 1.000 de
persoane ocupate, revin 1.348 de persoane dependente economic, adică semeni de-ai noștri
care ar trăi, se zice, pe seama celor dintâi. Aici intră nu numai pensionarii, ci și
copiii, care nu "produc", șomerii, casnicele (deși s-ar cuveni să se opereze
pe criterii ceva mai nuanțate), alte persoane aflate, din diferite motive, în situația
de a nu desfășura o activitate în sensul vizat de statistica oficială.
Fără să subapreciam nici măcar o clipă necesitatea ca
toate persoanele incluse în noțiunea de populație activă să nu fie dependente
economic (în special populația cu vârstă de muncă, respectiv între 15 și 64 de
ani), se cere subliniat că este incorect (chiar imoral) să se opună cei ocupați celor
care nu intră în această catgorie. Până și "investiția" în proprii copii
reprezintă o modalitate de asigurare a progresului neîntrerupt al societății, cu
beneficiile individuale care decurg de aici, inclusiv în perioada în care cel în cauză
nu va mai face parte din rândul populației active. Este în firea lucrurilor să se
întâmple așa, iar opoziția despre care am vorbit, dacă există, reprezintă un
derapaj de la ceea ce putem să numim legile firii, ale existenței umane.
Într-un anumit fel, salariații, alte categorii ale
populației active sunt - la rândul lor - dependente (chiar și economic) de cei ianctivi
(tot în sensul statisticii oficiale). Să ne gândim doar la "casnice" pentru a
ne da seama cum stau lucrurile în realitate.
Avem suficient de multe lucruri serioase la care să ne
gândim, în special la cele care pot determina promovarea unor relații normale în
societate, între toți membri ei; falsele opoziții ne fac un mare rău, deoarece
consumă timp și energii sustrase tocmai de la preocupări utile. Cum s-ar zice într-un
limbaj mai puțin academic, "ne dăm cu stângu-n dreptul!" Și, în acest fel,
nici măcar nu va fi "puțin mai bine" pentru cei mulți, a căror soartă o
deplângem. |
|