Spectacolul de succes al Teatrului Mic, "Alex şi Morris", în regia lui Gelu Colceag, a ajuns la reprezentaţia cu numărul 100. În rolul lui Alex joacă marele actor Ştefan Iordache.

     O sală plină ochi la reprezentaţia cu numărul 100 a spectacolului "Alex şi Morris", de Michael Elkin, în regia lui Gelu Colceag, de la Teatrul Mic. Ai fi crezut că e o seară de pemieră, dar a fost mai mult decât atât. Pentru că, spectatorii, invitaţii au avut privilegiul să asiste la un regal actoricesc. Este incredibil cum aceşti doi mari actori, Ştefan Iordache şi Mitică Popescu, interpreţii celor două personaje principale, Alex şi Morris, au reuşit ca fiecare reprezentaţie să fie unică. Deşi l-am văzut la premieră, în urmă cu mai bine de 4 ani, am avut senzaţia că nici nu a trecut timpul, atât de bine au interpretat cei doi protagonişti. Alături de ei, Dana Dembinski Medeleanu, face un rol foarte bun. Seara era cu totul specială, nu numai că se împlinea un număr impresionant de reprezentaţii, dar şi pentru că atmosfera era cea a unei familii, care se respectă şi în care membrii ei se iubesc. Alex i se potriveşte ca o mănuşă lui Ştefan Iordache, se confundă cu personajul şi tresari la fiecare replică, nuanţă, gest al lui, trăind intens povestea tristă, amară, dar învelită cu mult umor a celor doi bătrâni uitaţi de familie, de societate şi care trăiesc din amintiri într-un sanatoriu geriatric. În lumea teatrului este cunoscută relaţia de prietenie dintre Ştefan Iordache şi Mitică Popescu. Deşi nu s-au întâlnit pe scenă de prea multe ori, între ei există o comunicare perfectă. În urmă cu mai bine de 30 de ani, pe când Ştefan Iordache şi Mitică Popescu erau tineri, ei au jucat pe aceeaşi scenă în spectacolul "Emigranţii", de Mrozek. Mi s-ar fi părut normal ca la un astfel de eveniment, înainte de reprezentaţie directorul teatrului să fi spus câteva cuvinte despre performanţa actorilor, dar şi despre performanţa longevităţii acestui spectacol. Cu siguranţă, spectatorii, care s-au aflat vineri, 25 ianuarie, în sala Teatrului Mic, cei mai mulţi dintre ei vizionând acest spectacol de mai multe ori de-a lungul timpului, au ieşit îmbogăţiţi. Trebuie să ne bucurăm pentru acest dar nepreţuit pe care ni l-a făcut şi ni-l face în continuare Ştefan Iordache, alături de Mitică Popescu.

Irina Budeanu
irina.budeanu@azi.ro

     "Dacă mai era nevoie de o probă a forţei de difuziune şi a influenţei pe care manelele o exercită în societatea românească, ea a venit de unde nici cu gândul nu m-aş fi gândit! De la aviaţia civilă şi militară! Piloţii şi navigatorii au semnalat faptul că în traficul obişnuit al conversaţiilor dintre sol şi nave, pe undeva, pe lângă un aeroport al Bucureştilor, se interpune, din când în când, dar cam des, melosul inconfundabil al manelelor. De vină ar fi un post de radio, al unui pasionat constructor amator care, fiind la el acasă, face ce vrea. Iar dacă el vrea să împărtăşească şi eterului ce-i este mai drag inimii lui, ce-i rău în asta? Aşa cum, altădată, iubitorii de manele avant la lettre nu concepeau să iasă la iarbă verde, la un grătar sau la un strand fără nişte <<difuzoare>>, care duduiau la maxim, spre încântarea posesorului, a familiei sale, a prietenilor şi a câtorva cartiere megiese, astăzi, când ne bucurăm de binefacerile progresului şi ale tehnologiilor avansate, putem să dăm manele nu doar la tot cartierul, ci, iată, la tot universul!" Cornel Codiţă ("Cronica Română", 28 ianuarie 2008)

     "Vioara Guarnieri se găseşte la Muzeul George Enescu şi, cu această ocazie, vom scoate la lumină toate instrumentele care au stat mulţi ani în seifuri sau ascunse în diferite alte locuri. Se consideră că instrumentul are o valoare de 2 milioane de euro.
     Instrumentul pe care a cântat compozitorul George Enescu va fi mai întâi asigurat, fiind în prezent demarate procedurile în acest sens, urmând să fie organizat un concurs public pentru atribuirea viorii. Condiţiile de concurs vor fi stabilite de către conducucerea Muzeului <<George Enescu>>. Mai sunt şi alte viori valoroase în România, două la Muzeul Enescu şi una la Uniunea Compozitorilor. Dintre acestea, una este o vioară Amati, de mare valoare"a spus Iorgulescu. Vioara Guarnieri a fost evaluată, anul trecut, de către expertul Cezar Marin, la suma de două milioane de euro. (M Criş)

Aşteptându-l pe Godot
     La Librăria Cărtureşti puteţi găsi volumul "Aşteptându-l pe Godot; Eleutheria; Sfârşitul jocului", de Samuel Beckett, în traducerea Irinei Mavrodin şi a regretatului Gellu Naum. Cartea, care este o reeditare, a apărut în colecţia "Byblos". Preţul ei este de 32,00 lei. După cum se ştie, Samuel Beckett (1906 - 1989) este unul dintre marii scriitori care au definit identitatea culturală a secolului XX. De la dramaturgie la roman, de la nuvelistică la poezie şi eseu, Beckett a adus la Paris toată straneitatea unei culturi, cum a fost cea irlandeză. Născut la Dublin, într-o familie de irlandezi protestanţi, educat la Trinity College Dublin, unde a studiat franceza şi italiana, Beckett s-a stabilit definitiv la Paris în 1950, nemairevenind niciodată în Irlanda natală. Printre operele sale cele mai cunoscute, în mare parte scrise de autor şi în franceză, şi în engleză, se numără piesele de teatru "Aşteptându-l pe Godot", "Sfârşitul jocului", "Ce zile frumoase!", "Eleutheria", romanele "Murphy", "Watt", "Mercier şi Camier", "Molloy", "Malone moare", "Cum e", la care se adaugă numeroase volume de nuvele, povestiri şi poezie. În 1969, lui Samuel Beckett i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură.

Mariana Criş