Prima pagină format PDF | Abonamente | Editorial | Arhiva | Angajări | Redacția | Oferta publicitate

Prima pagină
Calendar
AZI e ziua ta
ANDO
AZI în cifre

Eveniment

Viața de lângă noi
Opinia ta contează
Justiție

Externe

Comentariul zilei
Sport

Demnitarul de serviciu

Finanțe/Bănci
Infobusiness
Starea economiei
Coșul zilnic
Utile
Actualitate
Trageți pe dreapta
Dacă aveți timp
Fără drepturi de autor
Telecomanda
Vă dorim o zi bună
Pavel
Întrebarea de azi


 

Patriciu ia pâinea mafiei drumurilor


"Ne-am gândit că vom ajunge
să înfruntăm mafia drumurilor. Începutul acestei înfruntări
este acum
",
a declarat Dinu Patriciu

     Bitumul cu polimeri trebuia să fie deja utilizat la construcția de drumuri în România, însă acest tip de produs nu a putut fi folosit din cauza "mafiei drumurilor", formată din "foști recepțione-ri și barmani", a declarat, ieri, omul de afaceri Dinu Patriciu.

     Noile prevederi, care permit utilizarea, din 2008, a bitumului modificat cu polimeri pentru construcția de drumuri, reprezintă "reînnoirea unor acte legislative mai vechi", a căror aplicare a fost împiedicată de "mafia drumurilor", a afirmat Patriciu.
     "Este o reacție a mafiei drumurilor, care nu are interesul ca, în România, să fie utilizat un produs de calitate. Această mafie este formată din cei care repară drumuri, care au interesul să sugă banii publici și pe care îi deranjează să avem drumuri europene, pentru că ar rămâne fără obiectul muncii", a spus el.

"Mafioții drumurilor, în cârdășie cu politicienii"
     Dinu Patriciu a declarat că, în România, există "o cârdășie între mafioții drumurilor și politicieni", iar presei îi revine rolul de a demasca încălcările legii. "În România, există o cârdășie între politicieni și mafioți ai drumurilor, care mută bordurile din loc în loc, fac reparații proaste ca să le mai facă o dată", a afirmat Patriciu. Întrebat dacă autoritățile vor putea pune în aplicare prevederile legale privind utilizarea bitumului modificat cu polimeri, Patriciu a spus că dacă presa va permite "mafioților" să evite acest lucru, legea nu va fi respectată. "Dacă dumneavostră, presa, o să-i lăsați pe mafioți în continuare să își facă treaba, nu o să se aplice. Dumneavoastră trebuie să vă duceți la autorități și să îi trageți de urechi: <<Mă, băieți, ați prevăzut bitum modificat sau nu>>? Este treaba consumatorului și a dumneavostră, care apărați interesul public", a spus Patriciu. El a adăugat că grupul Rompetrol a criticat, în 2003, comercializarea de produse petroliere contrafăcute, a cerut eliminarea evaziunii fiscale în domeniul petrolier și liberalizarea pieței energetice. "Nu este pentru prima dată când Rompetrol promovează pe piața românească un produs, un serviciu care vine în ajutorul consumatorilor și care se lovește de existența unor interese și practici comerciale ilegale. La fel ca și atunci, rezistența unor cercuri de interese s-a făcut simțită și am fost hărțuiți, chiar și judiciar, multă vreme", a spus șeful Rompetrol. El s-a pronunțat împotriva "bișnițarilor" din piața românească a construcțiilor. "Nu exită firmă de infrastructură căreia să nu îi acord calificativul de bișnițari, pentru că, atâta timp cât repară în fiecare an ce au făcut anul trecut, nu pot să îi numesc altfel", a completat el. Patriciu a adăugat că Rompetrol va încerca să aibă o cotă cât mai mare pe piața de bitum. "Este rolul oricărei companii să încerce să aibă o cotă cât mai mare din piață, dar asta nu înseamnă că pot să fac altceva decât îmi permite Consiliul Concurenței. Poate vom putea ajunge, în cel mai bun caz, la 30% din piață, dar nu mai mult, că vin și alții", a arătat el.

Bișnițarii vor fi aduși la sapă de lemn
     "Îmi asum riscul de a-i aduce la sapă de lemn pe bișnițari, cei care le cumpără copiiilor lor automobile Bugatti", a completat Patriciu. Rompetrol, grup controlat de Patriciu, a început, recent, să producă bitum cu polimeri, la rafinăria Vega Ploiești. Patriciu a adăugat că Rompetrol anticipa o confruntare cu cei care se ocupă cu repararea drumurilor. "Ne-am gândit că vom ajunge să înfruntăm mafia drumurilor. Începutul acestei înfruntări este acum", a completat Patriciu.
     Întrebat cine face parte din "mafia drumurilor", Patriciu a răspuns că este cazul celor "care cumpără copiiilor mașini de lux din bani din asfaltări repetate, cu materiale proaste" și a adăugat că nu se simte măgulit de titulatura de "rege al drumurilor"."Este o problemă pe cât de importantă pentru cei care călătoresc pe drumurile publice, pe atât de neimportantă pentru Rompetrol. Românii călătoresc pe drumuri proaste, își pierd timpul stând în cozi nesfârșite, pentru că se fac asfaltări perpetue datori-tă faptului că nu sunt respectate normativele", a explicat Patriciu.
     El a prezentat avantajele bitumului polimeri-zat, arătând că produsul este utilizat în toată Eu-ropa, este de calitate, rezistent și necesită costuri de întreținere și reparații mai mici cu 30%.
     "Evident că niște domni își pierd obiectul muncii, pentru că nu mai repară drumurile în fiecare an, ci o dată la 5-6 ani.
     Singurii care nu au interesul ca în România să nu fie folosit un material modern, sunt cei care repară drumuri, de aici reacția pe care ați văzut-o", a spus Patriciu. El a precizat că DN 2, între Urziceni și Buzău, a fost realizat cu bitum polimerizat. "O ironie a sorții face să avem un astfel de drum, care se numește DN 2, făcut prin hotărârea actualului președinte, care a luat, la vremea aceea, a luat o decizie înțeleaptă. După opt ani, nu se fac reparații pe acel drum", a completat Patriciu.
     Conform șefului Rompetrol, Uniunea Europeană are acte normative care prevăd folosirea bitumului polimerizat din 2006, iar la nivel național există o hotărâre, din 1998, care recomandă utilizarea acestui produs ca fiind cea mai bună variantă pentru construcția de drumuri. Totodată, în 2002, a apărut un standard de calitate românesc pentru utilizara acestui tip de bitum.
     Patriciu a mai spus că Rompetrol nu este singurul producător de bitum polimerizat din România, produsul fiind realizat și de firma Colas, care are o fabrică la Mangalia.

Subvenții mai mari pentru ferme mai mici

     Uniunea Europeană vrea să acorde mai puține subvenții fermelor mari, pentru a-i sprijini pe întreprinzătorii mici, care au nevoie mai mare de fonduri, au declarat oficiali de la Bruxelles, citați de Budapest Business Journal. Fermele mari au în general economii de scară, astfel încât nu au costuri pe hectar egale cu cele ale firmelor mai mici. De aceea, CE vrea să distribuie mai bine fondurile pe care le acordă, prin reducerea plăților făcute către fermele care primesc peste 100.000 de euro pe an și orientarea sumelor către proiectele de dezvoltare rurală din aceeași țară. CE ar putea să ceară, pe 20 noiembrie, rediscutarea politicii agricole comune, prin care UE sprijină fermierii, care este cel mai controversat și mai scump sistem din blocul comunitar. Fondurile acordate în cadrul politicii agricole comune, de circa 50 miliarde de euro pe an, reprezintă aproape jumătate din cheltuielile anuale ale Uniunii, iar sistemul de acordare a subvențiilor este extrem de complicat. Potrivit unor date recente ale CE, doar 5,6% din fermierii din UE primesc aproximativ 50% din totalul plăților directe efectuate în cadrul acestui sistem. Situația provine de la începuturile aplicării politicii UE în domeniul subvențiilor agricole, când fermierilor li s-a cerut reducerea producției, iar cele mai mari ferme au făcut cele mai mari scăderi și au primit majoritatea compensațiilor. Politica UE în domeniul subvențiilor agricole, criticată deseori de partenerii comerciali ai UE, își are originea în anii 1950 și a fost creată pentru sprijinirea statelor membre ale căror economii au fost distruse de război. CE consideră că nu mai poate fi acceptat ca fermele de subzistență din state precum Lituania și Polonia să încerce să concureze cu firmele puternic industrializate din Europa de Vest.

Pagină realizată de Radu Modoianu
radu.modoianu@azi.ro

Coșul zilnic, de dr. Teodor Brateș

Datornicii

     În termeni de specialitate se numește "determinarea portofoliilor de credite", iar în limbajul de toate zilele vorbim despre datornici care nu-și plătesc ratele, la bănci, la termenele angajate. Statisticile care se referă la numărul con-cetățenilor aflați în această situație și la sumele restante confirmă și reconfirmă temerile exprimate frecvent în această rubrică (încă din momentul de început a "exploziei" împrumuturilor pentru consum) că a devenit de neevitat un fenomen care provoacă mari neplăceri nu numai băncilor, ci întregului sistem de relații economico-sociale în care suntem integrați (independent de voința noastră).
     Când în trei trimestre restanțele s-au majorat cu mai mult de două ori (de la 323,3 milioane de lei la 703,6 milioane de lei), nu mai putem să vorbim doar despre rău-platnici, despre cazuri izolate, ci despre un fenomen, fie și numai în fază incipientă. Restanțierii nu sunt doar persoane fizice, fapt - la rândul lui - semnificativ pentru starea economiei, pentru climatul general din mediul de afaceri.
     Nu este de mirare că reprezentanții băncilor afișează o mină optimistă și dau asigurări că nu sunt deloc îngrijorați. Drept argument aduc faptul că ponderea creditelor în lei în totalul împrumuturilor este de "numai" 1,2 la sută, în condițiile în care profiturile băncilor continuă să crească. Adică, "are balta pește", bancherii își pot permite luxul de a risca prin acceptarea unor clienți nu tocmai siguri. În definitiv, profitul contează, iar cât timp este consistent, "mergem înainte".
     S-ar putea observa că, în definitv, cine nu riscă nu câștigă și că băncile n-au decât să adopte politici de creditare pe care le consideră oportune pentru ele. Este și nu este așa. Dacă vom lua în seamă doar experiențele triste din perioada postdecembristă cu falimentul unor bănci, ne dăm seama că aria celor afectați în astfel de situații este mult mai largă decât a creditorilor și debitorilor prorpiu-ziși. Întregul sistem bancar se zguduie, iar asemenea mișcări "seismice" se propagă în întreaga societate. Apoi, prezintă interes și tipologia restanțierilor. Nu toți și nu majoritatea sunt rău-platnici. Mersul general al economiei le influențează situația financiară într-un asemenea grad încât atât planurile personale cât și cele de afaceri sunt date peste cap. Nici companiile recuperatoare de creanțe nu mai au suficient câmp de acțiune. Se lovesc de situații-limită când - să folosim un termen neacademic - mai pot să ia doar praful de pe tobă.
     În general, a crescut gradul de îndatorare la nivel național (nu trebuie să uităm nici datoria externă care "dospește" continuu), ceea ce este de natură să inducă o temă (dacă nu convine cuvântul "îngrijorare"), cel puțin, preocupantă. Goana du-pă profit, oricât de legitimă ar fi, poate să ducă la rezultate perverse, contrare intențiilor (chiar bunelor-intenții), iar semnalele date de statisticile referitoare la restanțieri se cer receptate măcar cu un dram de seriozitate. Spre binele tuturor.

Copyright 2005 Cicero Group. Conceput de Andreipac. Întreținut de Gigi Grigorescu. Toate drepturile rezervate.