Editorial

Jumătate de lună de campanie (de Valentin Stănilă)

     Independent (sau indiferent) de veridicitatea acestui sondaj, ca de altfel, a majorităţii celor derulate în ultimul timp, un fapt apare clar: nicio campanie electorală (să includem în această formulă şi referendumul) din întreaga perioadă postdecembristă n-a fost atât de ternă, de lipsită de vlagă aşa cum ne este dat să constatăm în prezent. Or, dată fiind miza celor două voturi şi, mai ales, perspectiva unui absenteism masiv (sugerat şi de sondaje) se cuvenea ca tocmai din acest motiv să se desfăşoare o campanie vioaie, bogată în formule inedite de captare a interesului alegătorilor potenţiali, printr-o implicare pasionată a liderilor politici. Nu s-a întâmplat aşa şi fiecare alegător dispune de toate argumentele necesare pentru a anticipa că nici în jumătate de lună care a mai rămas din campanie nu se vor produce schimbări spectaculoase.
     Care să fie explicaţia acestui dezinteres? Dacă eliminăm din analiză PD - care putea foarte bine să nu se angajeze în nicio acţiune electorală din pricina implicării neconstituţionale a lui Traian Băsescu în întreaga operaţiune - constatăm că toate celelalte partide ale căror liste sunt înscrise în buletinul de vot aveau un interes major să-şi prezinte cât mai atractiv ofertele şi candidaţii. N-au făcut-o şi nu o vor face din motive pe care doar le bănuim. Dacă începem cu oferta (deşi, din pricina gradului atât de înalt de "personalizare" a alegerilor, se cuvenea să tratăm, mai întâi, tema candidaţilor) o facem pentru că, pe fond, aceasta s-ar fi impus să reprezinte miza principală. În condiţiile în care procesul de integrare europeană va influenţa decisiv viaţa concetăţenilor noştri încă o foarte bună bucată de vreme, partidele responsabile ar fi folosit prilejul alegerii europarlamentarilor pentru a-şi prezenta programele menite să majoreze la maximum avantajele oferite de statutul de stat membru al UE şi să diminueze cât mai mult efectele negative. Centrarea - cu pricepere profesionistă a campaniei electorale pe acest element fundamental ar fi dat şi măsura responsabilităţii partidelor, a implicării lor reale în problematica extrem de complexă, de contradictorie a procesului integrării. Dar, de unde atâta... responsabilitate?
     Să admitem, totuşi, că ar fi existat un interes major reprezentat de faptul că primele alegeri dintr-un serial care va continua în 2009 pot să indice trendul electoral al fiecărui partid, că un rezultat bun la 25 noiembrie ar fi determinat, în lanţ, efecte pozitive la celelalte consultări electorale. Or, niciun asemenea "stimulent" n-a fost în stare să mai elimine ceva din starea de letargie în care se complac cele mai multe partide de cam multişor poveste. Unele dintre ele nu mai sunt capabile să-şi evalueze propriul interes şi să stabilească pe această cale, direcţiile şi mijloacele de acţiune.
     În privinţa candidaţilor, lucrurile stau şi mai prost. Cu excepţiile de rigoare, chiar pe locuri considerate eligibile au fost puse persoane care nici pe fond, nici ca imagine, nu se apropie măcar de cerinţele minime impuse de calitatea de europarlamentar. Prestaţiile jalnice ale majorităţii lor pe posturile de televiziune (de fapt, singurele care mai contează) ne determină să ne gândim cu mari temeri la modul în care va fi posibil să slujească interesele României cauza UE în Parlamentul European.
     Cât despre referendum, probabilitatea de a nu se întruni - la urne - jumătate plus unu din totalul celor înscrişi în listele de alegători determină majoritatea formaţiilor politice să reducă turaţia motoarelor, mai ales că aşa-numitul vot uninominal nu este, cu adevărat, agreat de niciun partid. Această temă se leagă şi de componenţii listelor pentru europarlamentari. Sunt prea ocupaţi politicienii care, prin calităţile lor reale, pot, în circumscripţii uninominale, să câştige alegerile pentru viitorul parlament al României.
     Toate aceste date şi fapte converg spre constatarea tristă că partidele importante şi-au pierdut mult din capacitatea de acţiune atât din cauza schimbărilor profunde din bazinele lor electorale (nu reuşesc să facă faţă transformărilor din structura societăţii), cât şi din pricina inadecvării la cerinţele, la fel în schimbare, în materie de partidism (în acceptţiunea modernă a termenului). Aşa că, ne aşteaptă încă o jumătate de lună de joacă de-a campania electorală. Nici măcar nu mai este amuzant.