Rusia a comemorat discret, miercuri, împlinirea a 90 de ani de la Revoluţia bolşevică din 1917, reconstituind în Piaţa Roşie de la Moscova parada militară de la 7 noiembrie 1941.

     Accentul festivităţii a fost pus mai mult pe eroismul Armatei sovietice şi al poporului rus în timpul celui de-al doilea Război Mondial decât pe comemorarea Revoluţiei. O mie de militari îmbrăcaţi în uniforme din timpul celui de-al doilea Război Mondial, dar şi 9.000 de elevi ai şcolilor militare sau membri ai cluburilor "patriotice" au defilat în Piaţa Roşie, în faţa a sute de spectatori, aşezaţi în tribune.
     La 7 noiembrie 1917 (25 octombrie potrivit calendarului iulian aflat atunci în vigoare), bolşevicii preiau puterea şi fondează, în 1922, Uniunea Sovietică, care se va destrăma după 70 de ani, în 1991.
     La 7 noimebrie 1941, după ce Hitler declanşa-se, în iunie, ofensiva împotriva URSS şi când Wehrmachtul (forţele armate germane) se afla la porţile Moscovei, a fost organizată o paradă în Piaţa Roşie, pentru a comemora 24 de ani de la Revoluţie. După paradă, participanţii au mers direct pe frontul de luptă. "Hitler intenţiona să organizeze o paradă a trupelor fasciste în Piaţa Roşie, la 7 noiembrie 1941. Moscova era sub stare de asediu (...) Lumea întreagă observa desfăşurarea luptei, în apropiere de Moscova, care a fost prima şi cea mai importantă victorie a noastră", a reamintit primarul Moscovei, Iuri Lujkov, citat de agenţia RIA Novosti.
     Celebrarea pe 7 noiembrie a Marii Revoluţii din Octombrie a reprezentat, în Rusia, una din cele mai importante zile de sărbătoare naţională, alături de 9 Mai, ziua victoriei asupra nazismului.
     Ce înseamnă ea acum? Înainte de toate un prilej pentru istorici şi analişti de a oferi alte interpretări acelor evenimente, de a le compara cu alte momente din istoria recentă a Rusiei. La nivelul opiniei publice, percepţia diferă în funcţie de vârstă şi de orientare politică.
     "Conducătorii vin şi pleacă, dar Rusia ca stat şi ca popor rămân", susţine istoricul Nina Jukova, preşedintele Clubului "Realiştii". În opinia sa, "în octombrie 1917 a fost înlăturată o putere care ignoră interesele societăţii şi era incapabilă să răspundă adecvat la provocările timpului. Aşa s-a întâmplat nu doar în februarie şi octombrie 1917, dar şi în august 1991", susţine expertul. Un lucru este cert: Octombrie 1917 nu mai este o sărbătoare pentru ruşi. Iar 7 noiembrie a devenit zi obişnuită de lucru. Mai aproape de suflet este altă temă născută de faptele de acum 90 de ani: merită oare ţarul Nikolai al II-lea să fie canonizat? Descoperite în 1991, osemintele a nouă din membrii familiei ţariste au fost înmormântate cu mare fast, în 1998 în catedrala Petropavlovsk din Sankt-Petersburg.
     La acea dată, Biserica ortodoxă rusă a refuzat să discute chestiunea canonizării. A vorbit însă despre o revizuire a poziţiei după ce expertizele au confirmat, recent, că rămăşiţele pământeşti găsite anul acesta, aparţin prinţului Aleksei şi marii ducese Maria, copii rătăciţi ai ultimului ţar rus.

Scurt istoric
     Pentru Rusia, Primul Război Mondial a fost un dezastru fără precedent, victimele ruseşti fiind mai numeroase decât toate celelalte existente în vreun război. Economia rusească a fost distrusă de costurile ridicate impuse de starea de război, iar orice revoltă a poporului rus împotriva Imperiului ţarist era "stinsă" de promisiunile lui Nicolae al II-lea privind noi reforme şi legi elective.
     Situaţia însă a luat o întorsătură dramatică în februarie 1917, când o răscoală a izbucnit la Petrograd, actualul Sankt-Petersburg - la acea vreme capitala Rusiei, datorită lipsei acute de hrană. Forţele armate demoralizate s-au alăturat revoluţionarilor şi la data de 15 martie, Nicolae al II-lea a fost forţat să abdice. Ca o urmare a Revoluţiei din Februarie, puterea a fost împărţită de către un Guvern Provizoriu foarte slab şi incapabil să rezolve criza economică. În iulie, la Petrograd, secţiunea militară a partidului bolşevic îm-preună cu o mare parte a partidului bolşevic al clasei muncitoare şi cu anarhiştii din capitală au pus la cale o revoltă civilă, însă tentativa lor a eşuat. Situaţia stagnează timp de trei luni, până când Vladimir Ilici Lenin, aflat în exil la acea vreme, se reîntoarce pe data de 6 octombrie la Petrograd. El se angajează să conducă Armata Roşie în vederea destituirii Guvernului Provizoriu, condus de Alexandr Kerenski, şi să instaureze dictatura sovietică. Planul a fost pus în aplicare în noaptea din 24 spre 25 octombrie, când Lenin soseşte la Smolnîi şi preia conducerea directă a revoluţiei. Gărzile Roşii au preluat controlul principalelor punc-te din oraş întâmpinând o slabă opoziţie. Aceştia au ocupat clădirile guvernamentale şi în două zile au format un nou guvern avându-l la conducere pe Lenin. La 26 octombrie, cu ocazia reuniunii Congresului, Lenin prezintă două rapoarte, în care propune şi argumentează decretele asupra păcii şi asupra pământului. El este ales preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului. În perioada de după revoluţia din 1917, Lenin redactează decrete, scrie apeluri şi articole, ia cuvântul la mitinguri şi adunări, militează pentru unitatea mişcării muncitoreşti internaţi-onale şi subliniază posibilitatea de realizare pe căi diferite a revo-luţiilor socialiste în funcţie de specificul condiţiilor concrete din fiecare ţară. Rusia bolşevică, numită mai târziu Uniuna Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) a fost primul stat marxist al lumii. Astfel, ziua de 7 noiembrie a devenit data oficială la care se sărbătoreşte revoluţia.