Editorial

Debandada de la TVR (de Valentin Stănilă)

     Este, fără îndoială, o temă de larg interes public deficitul bugetar de 18-19 milioane de euro (prefigurat pentru 2007), în condiţiile în care milioane de concetăţeni plătesc abonamentul TV care intră în visteria televiziunii publice şi când de la bugetul de stat se alocă, an de an, fonduri considerabile pentru aceeaşi instituţie. Ce se întâmplă acolo, cine a dat iama în banul public, ce potlogării s-au comis? Dar, mai presus de toate, au autoritatea morală cei care au gestionat într-un asemnea hal fondurile puse atât de generos (şi de iresponsabil) la dispoziţie să "dea lecţii naţiunii", să se erijeze în mentori ai populaţiei, în promotori ai înaltelor valori ale lumii contemporane?
     Informaţiile puse la dispoziţia comisiilor parlamentare şi, prin intermediul presei, tuturor celor interesaţi de treburile publice (de la politică până la finanţe) nu pot constitui o surpriză pentru foarte mulţi dintre noi. De ani buni vin semnale dintre cele mai puternice despre stări de fapt inacceptabile, iar respingerea Raportului precedentului Consiliu de Administraţie al TVR (care a dus automat la destituirea respectivului organism) a fost o măsură cât se poate de justificată, din păcate neurmată de altele, la fel de necesare.
     Audierea la care ne referim nu va avea niciun fel de consecinţe dacă nu va fi "valorificată" în sensul declanşării unui proces de aşezare a lucrurilor în matca normalului. Pentru ca acest proces să aibă finalitatea dorită, nu este de ajuns să se examineze stările de lucruri din prezent, ci trebuie să se ajungă la originile lor. Fapt este că niciun moment important al istoriei postdecembriste nu poate fi "rupt" de evoluţia (sau involuţia) TVR.
     Chiar dacă este atât de controversată "prestaţia" TVR din decembrie 1989 ("Revoluţia română în direct"), până şi criticii cei mai înverşunaţi ai protagoniştilor acelui moment decisiv nu pot nega rolul esenţial al Televiziunii publice la victoria asupra regimului totalitar. Până şi cei care au urmărit "Revoluţia română în direct" pe sub mese, pe sub pat, au conştientizat rolul TVR în deznodământul de acum aproape 10 ani.
     Pe de o parte, pentru că a fost, încă 3-4 ani, unica televiziune din ţară, iar, pe de altă parte, prin aria ei de cuprindere, prin prestigiul câştigat, prin profesionalismul unora (nu mulţi) dintre realizatorii de emisiuni, acest rol a fost recunoscut, mai ales de politicieni. De aici o luptă dură pentru controlul TVR, luptă care n-a încetat nici astăzi. De aici au început necazurile care au căpătat proporţiile mai mult decât alarmante din faza actuală. Nu dispunem de spaţiul necesar pentru a rememora etapele principale ale involuţiei TVR, accentuate şi de apariţia unei puzderii de televiziuni private, în majoritatea lor comerciale (eufemism pentru prestaţii lamentabile).
     TVR a avut şi mai are marea şansă de a fi ALTCEVA în acest peisaj mediatic extrem de divers, dar şi extrem de nociv din foarte multe unghiuri de vedere. Este suficient să ne gândim la televiziunile publice din alte ţări, în special din spaţiul UE, pentru a ne da seama ce reprezintă acel ALTCEVA. De la această constatare se cuvine să se pornească atât în evaluarea a ceea ce s-a întâmplat şi s-a agravat la TVR în perioada postdecembristă, cât şi în stabilirea programelor menite să schimbe radical situaţia. Pentru echilibrul tuturor componentelor societăţii româneşti actuale şi în viitorul previzibil, TVR are de îndeplinit o misiune de neînlocuit. Or, în actuala debandadă, este imposibil să se acţioneze în direcţia cea bună. Şansa de a opri cursul spre compromiterea definitivă şi de a asigura o relansare în consonanţă cu interesele societăţii nu trebuie irosită. Aceasta este miza momentului actual în materie de televiziune publică, aici, în România. O ţară care - sub acest aspect - se cuvine să se alinieze cât mai repede la standardele UE.