Editorial

     Pe măsură ce trece timpul, tot mai mulţi politcieni şi analişti îşi dau seama (fie că recunosc, fie că "se fac că plouă") că treaba cu votul uninominal este destul de complicată şi că mai trebuie clarificate o mulţime de lucruri.Din păcate, avem din nou de-a face cu o dovadă crasă de superficialitate, dublată de populisme şi demgogie, ceea ce induce în societate stări de spirit şi de fapt dinte cele mai păguboase.
     Oare nu s-ar fi cuvenit (măcar din considerente de ordin practic) ca, înainte de a se fi lansat (aşa cum s-a lansat) propunerea de referendum pe tema votului uninominal (să-i zicem, deocamdată, aşa), să se fi desfăşurat consultări cu partidele politce, cu societatea civilă, într-o încercare - mai mult decât salutară - de armonizare a punctelor de vedere, astfel încât să se introducă modificări benefice în sistemul electoral, în sensul utilizării acestuia şi pentru reformarea clasei poltiice? Acum, o sută de deştepţi (afirmaţia nu are un caracter peiorativ) se străduiesc să descâlcească lucruruile, să le ordoeze într-un fel, să le sistematizeze. Păi, dacă emiţi ideea unui referendum, nu era cazul să prezinţi şi întrebarea la care să se răspundă cu DA sau NU? Acum, se caută formularea cea mai potrivită, dovadă a harababurii din capul celui (celor) care taie fără să măsoare înainte de zece ori.
     Este greu de anticipat, în momentul de faţă, la ce concluzie se va ajunge în legătură cu tema referendumului. Dacă specialiştii în materie vor avea cel mai greu cuvânt de spus, mai sunt şanse să se adopte o soluţie fezabilă.
     În schimb, nu putem afirma cu o doză mare de certitudine că majoritatea covârşitoare a alegătorilor nu se află deloc în situaţia de a se pronunţa în cunoştinţă de cauză în legătură cu esenţa temei referendumului. Or, ce valoare va avea un rezultat care nu va fi expresia unor convingeri, ci doar a unor stări emoţionale (în cel mai bun caz)? De gravitatea situaţiei şi-a dat, probabil, seama iniţiatorul întregii tevaturi şi a chemat la desfăşurarea unei acţiuni de apostolat, angajându-se să ne ofere exemplul său personal într-un asemenea demers.
     Să admitem că persoanele care vor fi angajate în această acţiune (fireşte, în primul rând preşedintele Băsescu) sunt avizate, ştiu despre ce este vorba şi, mai presus de toate, au darul să explice simplu, pe înţelesul oricui ce se doreşte cu acest referendum. Sigur, este o ipoteză mult prea optimistă, dar o folosim ca "instrument de lucru". A calculat, oare, cineva de câţi "apostoli" va fi nevoie şi de cât timp pentru a se cuprinde o parte semnificatică a electoratului?
     În abordarea unei teme atât de sensibile nu putem face abstracţie de nivelul general de cultură politică, de marile "goluri" de cunoaştere a majorităţii alegătorilor.
     În cazul în care se va declanşa acţiunea de "apostolat", se vor constata pe teren situaţii de-a dreptul dramatice, care explică de ce milioane de concetăţeni nu au avut şi nu au condiţii minimale pentru însuşirea ABC-ului politicii. Când lupta se dă pentru supravieţuire, nimănui nu-i mai arde să se preocupe de "problemele" pe care "apostolii" ar urma să le clarifice. România reală, România profundă li se va dezvălui "apostolilor" în cele mai diverse şi neaşteptate ipostaze şi nu excludem posibilitatea ca respectivii să sufere un şoc atât de puternic, încât să-şi dea seama de ridicolul situaţiei în care se vor afla. Au mai fost astfel de întâmplări când "apostolii" au constatat că altul ar fi trebuit să fie obiectul activităţii lor.
     Dacă revenim la votul uninominal, nu putem decât să constatăm că preconizatul referendum este o operaţie nu numai costisitoare, ci şi inutilă. Chiar dacă instinctiv, intuitiv, milioane de oameni simt nevoia să-şi dea votul pentru persoane în carne şi oase, nu pentru liste, nu acesata este marea şi dureroasa lor problemă. De ce mai avem Parlament? În pofida a numeroase imperfecţiuni şi derapaje, s-a demonstrat, practic, că există senatori şi deputaţi, experţi în stare să conceapă o reformă adecvată a sistemului electotral. Este obligaţia lor s-o facă. Să-i lăsăm să acţioneze. Adică, fiecare să-şi vadă conştiincios de treburile lui. Este prima regulă pe care "apostolii" ar trebui s-o respecte, s-o promoveze.