Sorin Ovidiu Vântu aşteaptă, mâine, o sentinţă în procesul în care este acuzat că ar fi declarat în fals că sumele aduse drept aport la capitalul social al Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID) sunt venituri personale şi nu credit. Faptele de natură penală, pentru care Vântu aşteaptă sentinţa, se vor prescrie în 17 februarie 2007, aşa că şi în cazul în care va fi condamnat, el are dreptul la apel şi recurs - căi de atac care pot prelungi procesul câţiva ani, cu acelaşi rezultat.

     Sâmbătă seara, cu cinci zile înainte de sentinţă, un "Armaghedon" despre matrapazlâcurile lui Vântu parvine doar unor redacţii, articolaşul fiind semnat "Câţiva procurari cinstiţi". El a fos preluat de mai multe ziare, printre care şi "Cotidianul", ziar în care Vântu afirmă că informaţiile prezentate sunt "aberaţii" şi refuză să facă vreun comentariu. "Doar n-am ajuns să comentez Armaghedoane", spune Vântu.
     Limbajul - uşor agramat, dar adaptat noilor reguli de ortografie - folosit în acest aşa-zis Armaghedon nu este unul al unui procuror, aşa cum s-ar înţelege prin semnătură, care poate fi intenţionat greşită.
     Planul care se vrea a duce la Armaghedon ("sfârşitul lumii") pare să testeze, de fapt, mass-media: cât de simpatizat sau nu este Sorin Ovidiu Vântu, pentru a retuşa acolo unde este nevoie.
     "Armaghedonul Vântu" - ca toate Armaghedoanele cu care s-a obişnuit presa din toamna lui 2002 - cuprinde şi date reale printre minciuni, dar şi unele de joasă speţă, precum amantlâncurile, informaţii care prind cel mai bine la poporul dornic de telenovelă.
     Presa a tot scris, fără vreun rezultat, despre chichiţa juridică din 19 iulie 2004, când, în plină vacanţă judecătorească, un magistrat de la Tribunalul Bucureşti a decis ca faptele lui Sorin Ovidiu Vântu din dosarul Fondul Naţional de Acumulare (FNA)-Banca Agricolă să fie reanalizate de procurori, după ce instanţa a stabilit ca partea din dosar privindu-l pe omul de afaceri să fie completată, iar cea referitoare la Ioana Maria Vlas să fie judecată în continuare.
     Astfel, printr-o "încheiere de şedinţă", judecătorul de tribunal a dat curs cererii lui Sorin Ovidiu Vântu, care, la termenul din 3 iunie 2004 (când a compărut pentru prima dată în faţa instanţei), a solicitat magistraţilor să separe (să disjungă) faptele referitoare la activitatea Băncii Agricole, apreciind că acestea trebuie să fie trimise procurorilor pentru completarea documentelor de urmărire penală.
     Avocatul Marian Nazat a cerut atunci instanţei să dispună disjungerea cauzei, motivând că "urmărirea penală s-a făcut, pînă aproape de final, în două dosare distincte, ce au fost ulterior conexate de anchetatori, fără temei legal şi fără motivare".
     Decizia din 19 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti a fost iniţial contestată de Parchet, apreciind că - potrivit articolului 311 din Cpp - "orice hotărâre prin care instanţa se dezinvesteşte trebuie pronunţată prin sentinţă judecătorească, nu prin încheiere de şedinţă", şi, prin urmare este este nelegală.
     În cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţe şi Justiţie recursul declarat în acest caz şi pe acest temei a provocat nemulţumiri. Ca urmare în 23 august 2004, procurorul de şedinţă a anunţat retragerea recursului, iar Curtea de Apel Bucureşti a luat act de acest fapt, ceea ce a făcut ca decizia tribunalului să rămână în vigoare, deşi cuprindea aspecte de nelegalitate - respectiv, restituirea dosarului la Parchet cu toate că începuseră dezbaterile în proces, iar dezinvestirea fisese decisă prin încheiere de şedinţă şi nu prin sentinţă judecătorească.
     În 2004, Biroul de presă al Ministerului Public comunica faptul că "s-a procedat la retragerea recursului, susţinându-se ca fiind legală hotărârea Trbunalului Bucureşti, cât timp - potrivit articolului 333 Cpp - din dezbaterile şi din probele de la dosar rezultă că urmărirea penală nu este completă, iar completarea în faţa instanţei de judecată s-ar face cu mare întârziere. Întârzierea ar fi putut avea consecinţe deosebite din punct de vedere juridic, inclusiv punerea în libertate a persoanelor judecate în stare de arest, respectiv a Mariei Vlas", preciza instituţia.
     Ministerul Public invoca articolul 333 din Cpp, în condiţiile în care instanţa îşi motivase disjungerea (separarea) dosarului şi restituirea lui în baza altui articol - respectiv 332 Cpp.
     "Armaghedonul Vântu" mai notează: "Referitor la interceptările din data de 16 octombrie 2003, dintre Vântu şi Nicolăescu Teodor - martor, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, la sfârşitul lunii octombrie 2003, cu privire la comiterea infracţiunilor de favorizare a infractorului şi fals intelectual faţă de ofiţeri SRI din cadrul UM 0232. Aceşti ofiţeri, pentru a-l ajuta pe infractor, au falsificat rezultatul discuţiilor". Despre dosarul rezultat dina ceastă autosesizare a organelor de urmărire penală, "Armaghedonul" relatează:
     "Dosarul a fost înaintat Tribunalului Bucureşti fiind repartizat judecătorului Cristian Jipa. Acest judecător corupt şi incompetent, pentru a-l ajuta pe cel mai mare hoţ din România, a dispus, netemeinic şi nelegal, disjungerea cauzei, pe motivul confruntării lui Vântu cu inculpatul Tişler Gabriel. Judecătorul Jipa s-a făcut ca nu vede că Tişler Gabriel decedase încă din cursul urmăririi penale, certificatul de deces aflându-se anexat la dosarul cauzei. Cum era normal şi legal, prim-procurorul adjunct Iulia Ciolcă (devenit judecător-n.r.) a declarat recurs la această soluţie delirantă. Dar, după numai trei zile, recursul a fost retras fără nicio motivare din dispoziţia conducerii PICCJ, aspect fără precedent", se precizează în Armaghedon.
     Armaghedonul mai notează că, "pentru a nu fi trimis în judecată şi în cauza FNI, s-a realizat destrămarea echipei de anchetatori. Coordonatorul echipei, procuror şef adjunct secţie Ovidius Păun a fost eliberat din funcţie fără niciun fel de motiv; postul procurorului şef birou Luminiţa Şega a fost desfiinţat etc".
     Colegii procurorului Luminiţa Şega susţin că acesta a fost lăsată singură să lucreze dosarele lui Sorin Ovidiu Vântu, poliţiştii retrăgându-se unul câte unul din anchetă. Şega a continuat munca, a trimis dosarele la instanţă, apoi a plecat la Parchetul Naţional Anticorupţie (devenit DNA). Anul trecut, procurorul Şega a decedat în urma unui atac cerebral.
     Armaghedonul mai face asocieri ale fostul şef al DIICOT, procurorul George Muscalu, cu Liviu Luca, referiri la procurorii DNA Daniel Morar şi Irinel Păun şi la procurorii Cătălin Purcărin şi Francisc Hirşman de la Parchetul instanţei supreme, dar şi la judecătorul bucureştean Mihai Malaliu şi la avocatul Ovidiu Buduşan (fost procuror).
     Trecerea în revistă a organigramelor direcţiilor Parchetului instanţei supreme în Armaghedon, semnat de către aşa-zişi procurori sau +procurari; cinstiţi, nu face decât să contureze planul de discreditare a magistraturii, care pare a putea fi cumpărată cu oricât de către omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, pe care nicio instanţă nu-l poate îngenunchia. (Mediafax)