Va dorim o zi buna

Ana Maria Apachiţei

Sportiva Ana Maria Apachiţei a fost desemnată, sâmbătă, de către Federaţia Română de Canotaj, cea mai bună canotoare a anului 2006. Ceremonia de premiere s-a desfăşurat la Baza de la Snagov. Legitimată la CS Dinamo Bucureşti, Apachiţei este maestră emerită a sportului şi este unul dintre sportivii care au luptat, întotdeauna, pentru păstrarea tradiţiei de învingătoare impusă de "generaţia Lipă" în lumea canotajului.

Vasilica Mihai

Directorul Finanţelor Publice Constanţa a accidentat grav două persoane, soţ şi soţie, în noaptea de sâmbătă spre duminică, pe DN3, în dreptul localităţii constănţene Valul lui Traian. Cei doi au fost loviţi în plin, în timp ce traversau şoseaua, de autoturismul condus de Vasilica Mihai. Aceasta susţine că i-a avertizat cu farurile şi a claxonat. Femeia este în comă, iar soţul său este internat cu multiple fracturi.

     - Îmi plac mai tinerii mei colegi. Ambiţioşi şi motivaţi
     - Citesc în ziare că argeşanul Robert Turcescu, ajuns vedetă de Capitală, vrea să sară de la statutul de realizator al unei emisiuni TV, la postul lui Sorin Ovidiu Vântu, la acela de formator de cadre. Zice că a pus la punct un ONG intitulat Societatea Jurnaliştilor Profesionişti şi îşi propune să facă el un recensământ al colegilor de breaslă. "Societatea va fi o organizaţie de elite, şi nu una de masă", a decretat hotărât pe treabă Turcescu, pentru HotNews, după cum scrie "Ziua". Ceea ce, într-o logică simplă, ne duce mintea că personal se crede membru al respectivei elite. Ce membru? Lider! Însă nimic nu e pe gratis. Nici măcar bunele intenţii. Ne lămurim citind în continuare că "anul 2007 va aduce presei din România atât oportunitatea obţinerii unor fonduri importante pentru formarea jurnaliştilor, cât şi apariţia unei provocări majore. Vom încerca să accesăm aceste fonduri pentru a ajuta la profesionalizarea breslei". Asta era, tată! Banu'!
     - I-am sugera lui domnu' Robert s-o ia alături şi pe fiica mai mică a lui Traian Băsescu, proaspăt om politic, s-o instruiască
     - "Trebuie să stai în jurul oamenilor, să vezi cum se comportă cu tine, poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succese. Pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine... nu vor să vorbească cu tine" (Elena Băsescu, ziarul "Ziua", 15 decembrie a.c.). Un fel de Vanghelie Almanahe, pe feminin
     - Călin Popescu Tăriceanu s-a dus la Bruxelles, pentru a participa la sărbătoarea ce consemnează integrarea europeană a României la 1 ianuarie 2007, sprijinit în cârjă. Imaginea este absolut sugestivă pentru tot ce înseamnă acest moment în viaţa noastră. Cam aşa, sprijiniţi în cârjă, am fost primiţi în marea familie europeană. Însă nu asta vroiam să spun
     - L-am privit pe Tăriceanu sprijinit de cârjă, stând alături de viteazul Traian (Puţin cocoşat, probabil încă nerecuperat complet după operaţia la coloana vertebrală, dar oricum în putere.) şi cu turta dulce în mână. Mă gândeam că, dacă nici acum nu poate să-i rupă Băsescu şi ălălalt picior premierului, ca să scape de el, aşa cum îşi doreşte deja de mult timp, păi nici n-o mai poate face
     - Dl prof.dr. univ. Vladimir Tismăneanu n-are simpatii politice. Numai idiosincrazii anti-comuniste. Primul ziar căruia dânsul i-a încredinţat raportul pe baza căruia preşedintele ţării, dl Traian Băsescu, va condamna, în faţa Parlamentului României, fostul regim de tristă amintire este cel al dlui Dinu Patriciu. "Adevărul" se cheamă el din '89 încoace, iar înainte era chiar "Scânteia" Partidului Comunist Român (Păi, tocmai ăsta e clu-ul, ar zice unii. Se poate.) Printre cei înfieraţi cu mânie proletară de Comisia Cotroceni nu se numără, cum ne-am fi aşteptat, întemeietorii comunismului pe meleaguri dâmboviţene, ăia care au venit pe tancurile ruseşti şi ne-au pricopsit. Nu. Exemplele cele mai elocvente ale "ciumei roşii" sunt... Ion Iliescu, C.V.Tudor şi Adrian Păunescu (Vii şi furtunoase aplauze! Pardon, hohote de râs)
     - Măi, oameni cinstiţi cum are Partidul Democrat nu găseşti în toată ţara şi nici în judeţul Hunedoara, cum zic şmecherii. Dl Marinescu-bideu e unul dintre ei. Spune senatorul partidului lui Emil Boc cum s-a dus el să spună atât preşedintelui ţării, ministrului de Interne şi unde s-o mai fi dus că nişte jigodii au îndrăznit să încerce să-l mituiască pe el. Ceva de neimaginat. De neimaginat, într-adevăr, ce zice dl Marinescu, pentru cunoscători.

Xantipa

Zâne şi îngeraşi în Piaţa Universităţii

Ieri, în jurul orei 12, Piaţa Universităţii răsuna de vocile unor micuţi care cântau colinde pe o scenă amplasată în faţa Teatrului Naţional, într-o atmosferă vie şi în acord cu spiritul sărbătorilor de iarnă. Plini de viaţă şi îmbrăcaţi în Moşi-Crăciuni, cei mici dansau şi cântau pe muzica unor colinde, fie tradiţionale, fie "de import". În faţa scenei, un public numeros, alcătuit din bunici, părinţi şi copii, se bucurau de spiritul Crăciunului, făcând poze cu zânele, îngeraşii şi celelalte personaje de poveste care erau întruchipate de actori. Manifestarea, care face parte din programul "Cred în Moş Crăciun", iniţiat de ArCub, a început la ora 11.00 cu o animaţie cu măşti şi personaje din poveşti, şi a durat până la ora 14.00, cuprinzând recitaluri ale colindătorilor din Botiza - Maramureş sau ale Corului "Dinu Lipatti". Programul va continua şi astăzi, cu alte concerte şi manifestări, animate de aceleaşi personaje de poveste. (Radu Nichitescu)

Trăieşte cu o inimă care nu îi bate

Un bărbat în vârstă de 65 de ani, cardiac, este primul canadian care trăieşte fără să-i bată inima, după ce i s-a implantat o inimă mecanică, ce pompează sânge continuu.

     Specialişti din Spitalul Universitar McGill, din Montreal, l-au operat pe Gérard Langevin, implantându-i o inimă mecanică care este încă în probe clinice. Langevin, originar din Quebec, a suferit un atac de cord grav şi nu putea suporta o operaţie de transplant de inimă clasică. "Una dintre particularităţile acestui aparat, numit <<Prietenul de suflet II>> al Societăţii Thoratec, este că pompează sânge continuu, ceea ce face ca pacientul să nu aibă pulsaţii", a precizat purtătorul de cuvânt al spitalului.
     Langevin este "singura persoană din Canada care trăieşte fără a-i bate inima şi fără tensiune arterială măsurabilă", a declarat medicul care a condus operaţia.
     Pompa cardiacă, cu o durată de viaţă de 12 ani, funcţionează datorită unei mici turbine alimentate de generatoare, care trimite sângele în aorte.
     Purtătorul de cuvânt al societăţii Thoratec a declarat că alţi pacienţi au suportat astfel de operaţii, însă au păstrat un minimum de pulsaţii cardiace. "Cu această nouă inimă artificială, am multă energie şi respir perfect, chiar şi când depun efort", a afirmat Langevin. "Nu regret faptul că m-am supus acestei intervenţii. Este cadoul meu de Crăciun", a declarat acesta.

Punctul pe Y (de Octavian Andronic)

Spionii şi spionita

     Pe măsură ce unele ziare intră în posesia unor documente "pe surse", scurse nu se ştie cum din dosarele Parchetului, tabloul afacerii "spionajul economic" începe să prindă contur, chiar înainte de a se contura vinovăţiile ca atare. SRI-ul n-a stat cu mâinile în sân şi vreme de mai bine de un an i-a ascultat pe protagoniştii afacerii, care se considerau la adăpost. În primul rând, pentru că vorbeau pe cartele de mobil cumpărate din Austria şi din Anglia, iar în al doilea pentru că erau convinşi că ce fac ei se făcea în mod curent în România marilor privatizări. Stancev şi Deniatov n-au făcut decât efortul de a-i boteza pe miniştrii cu care lucrau (sau pe care-i lucrau) cu nume de alergători de Formula 1.
     Bineînţeles că duelul se dădea, ca şi în realitate, între Schumacher şi Hakinnen, care se întreceau să-l servească pe simpaticul bulgar cu tot ce aveau la îndemână. Mai mult, Hakkinen (sau Schumacher?) care avea legături de serviciu cu wireless-ul se mai interesa din când în când, pe filierele lui, dacă nu cumva telefoanele le sunt ascultate. Cert este că cei doi "spioni" vorbeau aproape în clar, lăudându-se cum îi ameţesc ei pe fraierii ăştia de români şi cum le stă la picioare câte un întreg minister. Ba, mai mult, pentru ca lucrurile să meargă unse, ei erau cei care le recomandau miniştrilor pe cine să ia de consilier pentru că era băiat bun şi-i ajutase. Transcripturile convorbirilor dau la iveală o încrengătură de relaţii şi interese prin care cei doi consultanţi reuşeau să obţină toate datele necesare pentru care privatizările să se facă la preţul cel mai mic şi în favoarea cui hotărau ei. Aveau chiar şi un soi de cod deontologic, împărţind prada frăţeşte între competitori. Cel mai şocant lucru ră-mâne însă gradul de implicare, prin imprudenţă sau din nesocotirea unor reguli elementare, a celor doi tineri miniştri, doi dintre fruntaşii generaţiei politice, care, după toate aparenţele, nu s-au sfiit să "pună botul" la momeala iscusit ambalată de către consultanţi.
     Avem un caz limpede de spionaj. Dar de spionaj economic - un sport care se practică pe scară largă în lumea civilizată unde competiţia dintre marii jucători economi atinge niveluri incredibile. Spionajul care se regăseşte în Codul nostru Penal este însă de alt tip: este spionajul politic pe care-l încrimina statul socialist, proprietar general, care considera orice atingere adusă avutului obştesc drept o crimă. Mă îndoiesc că în condiţiile dreptului internaţional cei deja arestaţi, sau care urmează să fie inculpaţi, vor putea să şi fie pedepsiţi ca atare. Pentru asta ar trebui să spioneze în favoarea unei "puteri" străine. Or, ei nu spionau nici pentru statul bulgar, nici pentru cel rus şi nici pentru cel american. Ei spionau pentru companii transnaţionale. Într-o asemenea zonă de regulă principiul care se aplică este să te păzeşti tu însuţi cât mai bine, să-ţi iei toate măsurile necesare pentru ca adversarii să nu te poată citi ca pe o carte deschisă. Or, la urma-urmelor, consultanţii n-au făcut altceva decât să bage degetul în gură (şi în buzunar) pentru a putea răsfoi mai uşor cartea cu secretele privatizării.
     Aşa încât se poate pune pariu că nici bulgarul şi nici rusul-american n-or să facă mulţi purici prin aresturile româneşti. Cât despre ai noştri, în condiţiile în care răspunderea ministerială este un concept golit de conţinut, nu vor avea, probabil, de suportat mai mult decât un soi de mustrare părintească. Dar care se uită repede...

Ce titlu a primit Raed Arafat?

Pentru a răspunde fie puteţi intra pe forum fie ne puteţi trimite un mail cu răspunsul dvs. aici