Prima pagină format PDF | Forum | Editorial | Arhiva | Redacția | Angajări | Contactați-ne | Oferta publicitate

Prima pagină
Calendar
AZI e ziua ta
ANDO
AZI în cifre
Actualitate
Viața de lângă noi
Opinia ta contează
Justiție
Externe
Sport

Demnitarul de serviciu

Jurnalul Marthei Bibescu
Bucureștii de altă dat'
Finanțe/Bănci
Infobusiness
Starea economiei
Coșul zilnic

Utile

Dosariada

Dacă aveți timp
Fără drepturi de autor
Telecomanda
Vă dorim o zi bună
Pavel
Întrebarea de azi


 

Cu capul în zid (de Valentin Stănilă)

     Ce rost are, acum, când ne mai desparte foarte puțin timp de dobândirea calității de țară membră a Uniunii Europene, să se discute despre... alegeri anticipate? Principalul argument pe care îl aduc în dezbatere adepții acestei "unice soluții", în frunte (se putea altfel?) cu șeful statului, este acela că actuala majoritate guvernamentală nu funcționează cum trebuie, fapt reflectat, între altele, de tărăgănarea procesului legislativ. Se dorește o nouă majoritate, puternică, stabilă, astfel încât "mașina de vot" din Parlament să asigure automat aprobarea proiectelor de lege promovate de Guvern. Se uită că o majoritate puternică înseamnă, inevitabil, o opoziție slabă, neputincioasă, ceea ce reduce aproape la zero posibilitatea unui control eficient al legislativului asupra Puterii executive.
     Fără să excludem posibilitatea formării unei astfel de majorități, ne punem, totuși, o întrebare elementară: ce fapte, ce date ale realității (nu produse ale imaginației neînfrânate a unor politicieni, a unor analiști) îndreptățesc convingerea că votul popular ar permite formarea majorității dorite de președinte? Și apoi, nu contează, oare, din cine se va încropi o asemenea majoritate?
     Singurul argument la care recurg adepții alege-rilor anticipate este configurația viitorului Parlament, așa cum rezultă el din sondajele de opinie. Se constată o anumită stabilitate a opțiunilor de vot. Dar așa s-au petrecut lucrurile și la jumătatea legislaturii precedente. Cine ar fi prorocit că în fruntea statului va veni Traian Băsescu și PD, PNL, UDMR și PC (ultimele două participante, într-un fel sau altul, la guvernarea de atunci) ar fi fost considerat, probabil, bun de tratament la spitalul de psihiatrie. Este suficient să ne gândim la numărul foarte mare al indecișilor pentru a ne da seama că orice calcul din prezent va putea fi dat lesne peste cap în fața urnelor.
     Toate manevrele prin care se încearcă formarea unui puternic partid de centru-dreapta, separat de PNL-ul aflat (deocamdată) sub șefia lui Călin Popescu Tăriceanu, nu pot avea un final sigur. Degeaba se amăgesc unii (chiar dacă sondajele sunt corecte) că partidul creat de Stolojan-Stoica va reuși să atragă o parte a electoratului suficientă pentru crearea mult discutatei majorități.
     Nici în zona principalui partid de opoziție, adică a forței politice suficient de puternice (ca deziderat) pentru a fi percepută ca o alternativă reală la actuala guvernare (așa cum este ea, dar care a rezistat, totuși, o jumătate de mandat), lucrurile nu sunt clare. Alegerile anticipate i-ar aduce PSD-ului măcar numărul de mandate de acum? Este hazardat să se formuleze un răspuns. Sigur, nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca un PSD cu o cincime din mandate (potrivit sondajele actuale) să se combine cu partide mai bine reprezentate sau cu mai multe partide cu un număr total de mandate suficient pentru formarea unei majorități.
     Întrebarea ar fi: câtă compatibilitate (nu doctrinară, pentru că despre așa ceva nici nu poate fi vorba în spațiul politic dâmbovițean) ar exista între o alcătuire atât de eterogenă, cu veleitarii aferenți din fiecare formațiune în parte? Nu în ultimul rând se cere luată în seamă posibilitatea schimbării sistemului de vot. În condițiile în care s-ar opta pentru votul uninominal (posibilitate extrem de redusă, dacă încercăm să fim realiști), pericolul unei mari fărâmițări va crește și, în consecință, va fi extrem de dificil să se constituie o majoritate puternică, stabilă.
     Că unele partide și liderii lor vor să dea cu capul în zid este treaba lor. Istoria depune mărturie că deciziile pripite au dus nu numai la diminuarea considerabilă a forțelor unor partide, ci la dispariția lor de pe scena politică. Nu este greu să se repete asemenea experiențe în cazul în care o decizie privind organizarea alegerilor anticipate s-ar adopta fără luarea în considerare a factorilor amintiți și, desigur, a multor altora. Ceea ce ne interesează pe noi, în calitate de cetățeni, de alegători, este ca țara să fie guvernată dacă nu bine, măcar acceptabil, adică altfel decât acum. Dar nu convocarea corpului electoral înainte de termen garantează îndeplinirea unui asemenea cerințe legitime majore. S-ar putea să iasă mai rău. Riscul este prea mare pentru a ni-l asuma. Cel puțin deocamdată.

Copyright 2005 Cicero Group. Conceput de Andreipac. Întreținut de Gabriela Tudose și Gigi Grigorescu. Toate drepturile rezervate.