Portofoliul multilingvismului, acordat lui Leonard Orban, va cuprinde traducerile, interpretarea şi oficiul pentru publicaţii oficiale al Uniunii Europene. Acest domeniu a fost constituit prin împărţirea portofoliului comisarului pentru Educaţie, Formaţie, Cultură şi Multilingvism, Jan Figel (Slovacia).

     Preşedintele CE, Jose Manuel Durrao Barroso, a declarat, în momentul în care a anunţat acceptarea lui Leonard Orban, că acesta va avea în subordine trei direcţii din cadrul CE.
     Este vorba, mai întâi, despre Direcţia Generală Traduceri (DGT), care furnizează Comisiei traduceri şi consiliere lingvistică pentru toate comunicările scrise, în toate limbile oficiale, beneficiari fiind Comisia şi serviciile Executivului european, PE, Parlamentele naţionale.
     În 2005, DGT a avut 2.116 funcţionari, cu un buget indicativ pentru personal şi infrastructură de 286,29 milioane euro şi a tradus 1.287.100 de pagini.
     Cea de-a doua direcţie cu care va lucra Orban este DG Interpretare (SCIC), serviciul de interpretare şi organizare de conferinţe ale CE.
     La 1 mai 2004, după mai mult de zece ani de pregătiri, DG interpretare a adăugat alte nouă limbi oficiale şi de lucru şi furnizează interpretare în 20 de limbi.
     De la 1 ianuarie 2007, va include şi română şi bulgară şi se pregăteşte de interpretare în croată.
     SCIC are 500 de interpreţi permanenţi, între 300 şi 400 de interpreţi independenţi pe zi, 2.700 de interpreţi independenţi agreaţi, 50-60 de reuniuni pe zi, 10.000-11.000 de zile de reuniuni pe an, 40 de mari conferinţe ale Comisiei anual.
     Funcţionarea direcţiei, în 2005, a costat în total 100.000.000 de euro.
     Din 2004, DG Interpretare are nevoie de 15-40 de interpreţi pentru noile limbi ale Uniunii, pe zi.
     Tot în portofoliul lui Leonard Orban ar intra şi Oficiul Publicaţiilor Oficiale al Comunităţilor Europene, care este editura instituţiilor şi altor organisme ale UE.
     Organizarea şi funcţionarea Oficiului sunt fixate printr-un acord interinstituţional şi condus de un comitet director, în care fiecare instituţie este reprezentată de secretarul general.

Şef peste 1% din bugetul UE
     Din 2004, Oficiul Publicaţiilor gestionează şi CORDIS, serviciul comunitar de informare privind cercetarea şi dezvoltarea şi, în 2005, a creat un nou serviciu online pentru publicaţii generale destinate marelui public, numit EU Bookshop.
     În 2005, Oficiul a avut 635 de funcţionari, cu un buget administrativ de 81,07 milioane de euro. Ca editură, a publicat 794 de numere din Jurnalul Oficial şi 6.983 de alte titluri.
     Un purtător de cuvânt al lui Jan Figel (de la care "s-au rupt" domeniile coordonate de Orban) a afirmat că acesta va fi responsabil cu gestionarea a unu la sută din bugetul Uniunii Europene, acordat pentru traducere şi interpretare.
     De asemenea, comisarul român va supraveghea adoptarea a trei noi limbi oficiale: româna, bulgara şi irlandeza.
     Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat că "domnul Orban a fost una dintre principalele persoane responsabile pentru aderarea României la UE şi, din acest motiv, sunt sigur că va fi un membru important al Comisiei mele".
     La rândul lor, unii membri ai Grupului Socialist din Parlamentul European au vorbit despre "o îmbunătăţire considerabilă" (faţă de candidatura lui Vosganian). "Noul candidat are experienţa europeană necesară", au declarat Hannes Swoboda şi Jan Marinus Wiersma, vicepreşedinţii Grupului Socialist din PE.

     Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat că Barroso, care a refuzat să îl aprobe pe Varujan Vosganian, a fost încântat să primească un candidat cu experienţă europeană.
     Doi importanţi membri ai principalului partid de centru-dreapta, Partidul Popular European, Hartmut Nassauer şi Markus Ferber au declarat, de asemenea, că Orban s-a dovedit un expert în domeniul UE şi ar putea fi un candidat mult mai potrivit.
     Oficialii europeni au declarat că, deşi rolul lui Orban ar putea fi considerat "o invenţie" într-o Comisie Europeană mult prea numeroasă, acesta îi conferă unele sarcini politice importante. Uniunea Europeană a ajuns la 20 de limbi oficiale după adererarea, în 2004, a zece noi membri, situaţie care a determinat creşterea cheltuielilor şi resurselor alocate serviciilor de traducere şi interpretare.
     Uniunea Europeană a recunoscut, de asemenea, pentru prima dată, folosirea altor două limbi regionale, catalana şi limba bască, cu condiţia ca statul vizat - Spania - să plătească pentru traduceri şi interpretare.
     Bruxellesul se confruntă cu presiunile conflictuale dintre eficienţă şi multilingvism. Statele fondatoare Franţa şi Germania sunt nemulţumite de creşterea dominaţiei englezei ca limbă de lucru în Comisia Europeană şi au insistat asupra menţinerii parităţii lingvistice.
     Mark Gray, membru al serviciului purtătorului de cuvânt al CE, a declarat că domeniul de care se va ocupa Orban este sensibil, pentru că este vorba de un număr foarte mare de oameni angrenaţi în cele trei direcţii, dar şi de rezolvarea "problemelor de limbă", a precizat Mark Gray.
     Întrebat dacă, la stabilirea portofoliului, a contat faptul că Leonard Orban nu este şi nu a avut funcţie de ministru în România, Gray a subliniat că "pentru preşedinte (preşedintele CE - n.r.) nu este important decât faptul că Orban are o expertiză europeană indiscutabilă".

Figel salută decizia lui Barosso
     Slovacul Jan Figel, comisarul UE pentru Educaţie, Formare, Cultură şi Multilingvism, a salutat acordarea unora dintre atribuţiiile sale omologului român Leonard Orban, informează publicaţia online EUObserver.
     "Salut această decizie, pe care am discutat-o în prealabil cu Jose Manuel Barroso; îi doresc colegului meu succes în acest domeniu interesant şi important", a declarat Figel într-un interviu acordat EUObserver.
     "În contextul în care România şi Bulgaria vor adera la UE anul viitor, la care se adaugă recunoaşterea limbii irlandeze ca limbă oficială a UE, acum vor fi încă trei limbi oficiale ale Uniunii, în total 23. Acest lucru presupune noi sarcini pentru noi", a adăugat comisarul slovac.
     Figel a subliniat că, deşi există unele voci care consideră acest portofoliu mai puţin important, liderii europeni doresc constituirea unor grupuri de experţi care să se concentreze pe găsirea modalităţilor de dezvoltare a abilităţilor lingvistice în rândul populaţiei europene, pentru a stimula mobilitatea în spaţiul comunitar.

* Editura Garamond, 2004

     Palatul renaşte din propria-i ruină
     Martha Bibescu va reveni în ţară în toamna anului 1918, dar pentru scurt timp, primirea ostilă din societatea românească - care nu a contenit să-i reproşeze purtarea din 1917 - determinând-o să plece la Londra (unde, pe 28 aprilie 1919, va asista la nunta lui Anton Bibescu, fratele lui Emanuel, cu Elisabeth Asquith), apoi - după o scurtă revenire la Mogoşoaia - va sta un timp în Elveţia şi Franţa.
     Revenind în România, în 1920, Martha se va ocupa şi de Mogoşoaia, reluând lucrările de restaurare, sub conducerea bătrânului arhitect veneţian Rupolo. În 1921, sarcina îi va reveni tânărului şi rafinatului arhitect George M. Cantacuzino, nepotul de soră a lui George Valentin Bibescu. "În vara anului 1921 - îşi va aminti el - lucram la restaurarea palatului brâncovenesc din Mogoşoaia. Cu o ceată de meşteri iscusiţi în cioplirea şi întrebuinţarea cărămizii, cu o şatră întreagă de ţigani şi cu doi pietrari greci, mă străduiam să schimb mândrei locuinţe domneşti aspectul ei de tragică ruină ca o poveste de Edgar Poe. Încetul cu încetul, bolţile prăbuşite se refăceau, crăpăturile adânci ale zidurilor se umpleau, pietrele căzute se puneau la loc şi întreg palatul ieşea la iveală din ţărâna adunată la picioare de vânturile vremii şi ale uitării".
     Astfel, după cum îşi amintea Constantin Argetoianu, care a vizitat palatul pe 1 iunie 1932, "Martha Bibescu, pornind de la pereţii găsiţi în picioare, a realizat o minune arhitecturală. Minune pe dinafară, minune pe dinăuntru, minune de jur-împrejur - minune de la tainica grădiniţă florentină în care merişorul creşte printre lespezi de piatră alături de trandafirul frumos, trufaş şi prost agăţat de bolţile ce prelungesc vechea bucătărie brâncovenească, şi până la terasele înflorite ce îşi scaldă treptele în apele stătute ale lacului, pe oglinda căruia se lăfăiesc foile largi de nufăr. Totul e armonie în această operă fără disonanţe: nici o frântură de linii, nici un gol nu supără ochii. Înăuntru, nici o mobilă, nici un obiect care să nu se supună ritmului de înaltă preocupare artistică care domneşte pretutindeni".
     Inaugurarea palatului va avea loc în iunie 1927, la eveniment participând George Valentin Bibescu (care, pe 24 martie 1925, donase palatul şi moşia Marthei Bibescu, în faţa unui notar parizian), soţia sa şi arhitectul italian Rupolo. Totuşi lucrările de amenajare a interioarelor vor mai continua între 1930-1935, sub conducerea lui G.M. Cantacuzino. În încăperile remodelate ale palatului, Martha Bibescu a strâns obiecte de artă dintre cele mai valoroase, legate de familiile Brâncoveanu şi Bibescu, Mavrocordat, Pellapra şi Chimay. "În această reşedinţă unică în Ţara Românească şi probabil în tot răsăritul Europei - nota Argetoianu - prinţesa Martha, în sufletul căreia răsună atâtea coarde şi se zbat atâtea patimi şi tradiţii, a ştiut să adune şi să împace amintirile mai multor lumi şi să le aşeze în măreţia încăperilor atât de îngăduitoare în proporţiile lor încât nu resping nimic". (Narcis Dorin Ion - Castele, palate şi conace din România, 2003).

Mulţumim editurilor Garamond şi Fundaţiei Culturale Române
pentru bunăvoinţa de a ne pune la dispoziţie volumele.