După ce, în ţările nou intrate în UE, în special în Ungaria, francul elveţian s-a afirmat ca un competitor pentru celelalte monede în care se pot contracta credite, francul elveţian ar putea lua faţa împrumuturilor în euro sau dolari şi în România, devenind o alternativă viabilă atât pentru populaţie, cât şi pentru firme. Deocamdată, leul acoperă 60% din piaţa de retail bancar.

     Aşa se face că băncile cu activitate importantă în domeniul prestării de servicii pentru persoanele fizice iau în calcul impactul ofertelor de creditare în franci elveţieni în lupta tot mai strânsă pentru câştigarea sau menţinerea cotei de piaţă.
     Francul elveţian este una dintre cele mai ieftine monede de finanţare, dobânda de referinţă (la împrumuturile interbancare pe pieţele internaţionale) pentru această deviză situându-se sub 2%. În ţara noastră, cel puţin deocamdată, numai patru bănci s-au încumetat să-şi completeze portofoliul cu astfel de oferte: OTP, Porsche Bank, Bancpost şi Raiffeisen. Aceasta din urmă acordă persoanelor fizice credite imobiliare şi pentru nevoi personale, cu o valoare maximă reprezentând echivalentul a 200.000 de euro. Dobânzile se plasează mult sub ofertele de creditare în euro, care erau cele mai ieftine forme de finanţare.
     Deşi concurenţa n-a reacţionat imediat, băncile mari nu sunt indiferente la această opţiune, lăsând deschisă calea spre o generalizare a acestor oferte în următoarea perioadă.

Clienţii nu scapă de riscul valutar
     Astfel, BRD are o ofertă limitată pentru persoane fizice, şi anume creditul imobiliar în franci elveţieni, produs pe care nu intenţionează să-l promoveze foarte agresiv, întrucât consideră că există inconveniente considerabile asociate creditării în această deviză, care cumulează atât riscul de schimb, cât şi pe cel al variabilităţii dobânzii de referinţă, în comparaţie cu dolarul şi chiar şi cu euro. Oficialii băncii sunt de părere că împrumuturile în franci elveţieni sunt accesibile clienţilor cu o bună capacitate de asumare şi înţelegere a mecanismelor şi riscurilor asociate, cu un standard financiar ridicat şi stabil, capabil să absoarbă eventualele evoluţii nefavorabile de dobândă sau rate de schimb.
     La rândul său, preşedintele Bancpost, Mihai Bogza, fost viceguvernator BNR, consideră că nu pot fi ignorate nici riscurile pe lei, riscul pe valută trebuind privit în contextul unei puternice aprecieri a leului şi continuarea acestei tendinţe. Astfel, dacă lucrurile vor merge bine în România, riscul pe creditul în valută ar trebui să se diminueze.

Unele bănci se mai gândesc
     Nici BCR nu s-a arătat indiferentă la această variantă de finanţare în valută, deşi majoritatea resurselor atrase sunt în monedă naţională. BCR monitorizează atent evoluţiile de pe piaţa creditului, mai ales în ceea ce priveşte modificarea cererii, inclusiv a structurii pe valute. Conform directorului de coumicare al BCR, Corneliu Cojocaru, când banca identifică o cerere sustenabilă a pieţei răspunde cu promptitudine, cu asumarea riscurilor, în măsura în care acestea pot fi administrate corespunzător în condiţii de eficienţă şi profitabilitate. Dar oficialul BCR a avertizat că, pe termen lung, cei care se împrumută trebuie să ia în calcul convergenţa economiei româneşti cu cea din zona euro, fapt care are genera costuri mai uşor de previzionat, mai mici, în comparaţie cu alte valute. "Moneda elveţiană este o valută rară, ceea ce induce clientului costuri pe care le identifică mai greu de la bun început, mai ales în ce priveşte rata de schimb faţă de leu la rambursarea creditului ca şi în privinţa evoluţiei ratei dobânzii", a precizat Cojocaru.
     Şi HVB-Ţiriac analizează posibilitatea lansări de credite în franci elveţieni, banca având şi o vastă experienţă în grup privind finanţările în această monedă. Oficialii bănci consideră că există o serie de avantaje, dar şi dezavantaje legate de contractarea creditului în această valută. Avantajul principal îl constituie costurile reduse în momentul contractării creditului, iar dezavantajele se referă la riscurile de dobândă şi la cel valutar pe care clientul şi le asumă pe durata creditului. În prezent, dobânda de referinţă pentru francul elveţian se situează la un nivel scăzut, dar nimeni nu garantează ca ea nu va creşte în viitor, la fel cum s-a întâmplat cu dobânda de referinţă la dolari, care, acum câţiva ani, era sub 2%, iar, în prezent, a depăşit 5%, creşterea reflectându-se direct în dobânzile percepute clienţilor.

Altele sunt împotrivă
     Există şi bănci care au respins posibilitatea introducerii unor oferte de creditare în franci elveţieni. Preşedintele CEC, Eugen Rădulescu, susţine că finanţarea în franci elveţieni ascunde costuri su-plimentare pentru clienţii din România, mai ales în ceea ce priveşte schimbul valutar. Potrivit lui Rădulescu, diferenţa de curs la încasare şi plata ratelor aduce un cost suplimentar pentru client de aproape 3%, ceea ce elimină avantajul aparent al diferenţialului de dobândă. Deşi resursele în franci elveţieni presupun un cost foarte mic pentru bănci, Rădulescu crede că oferta nu poate fi foarte competitivă în condiţiile unor rezerve minime obligatorii la BNR de 40% din resursele în valută.
     Oferta de creditare în franci elveţieni nu se regăseşte nici în planurile ING care îşi sfătuieşte clienţii să aleagă să se împrumute în moneda în care sunt plătiţi.

Pagină realizată de: Radu Modoianu
radu.modoianu@azi.ro