Daca aveti timp

PORTRETUL DE AZI

Regizoarea Ilinca Stihi

Talentata regizoare Ilinca Stihi participă cu spectacolul "Brand", de Ibsen, la Festivalul Internaţional dedicat marelui dramaturg norvegian, de la Oslo.

     Este interesant traseul artistic al tinerei regizoare Ilinca Stihi. A urmat cursurile Facultăţii de Film, din cadrul UNATC, şi ca orice absolvent şi-a dorit să-şi vadă creaţia pe marile ecrane. Dar cum acest lucru este atât de dificil de realizat la noi, a înţeles destul de repede că trebuie să se orienteze spre un alt domeniu foarte înrudit, de altfel, cu cel al filmului, teatrul. Evident, că în timpul facultăţii, cu eforturi uriaşe a dus la bun sfârşit câteva scurtmetraje. A câştigat experienţă şi ca regizor secund la unele teleplay-uri de la TVR. Proiectele pe care le-a avut şi le are în ceea ce priveşte cinematografia le-a pus deocamdată deoparte. În-tre timp şi-a descoperit pasiunea pentru arta scenică. La ora actuală este regizor la Teatrul Naţional Radiofonic, unde a semnat, deja, câteva spectacole, care s-au bucurat de inte-resul ascultătorilor, dar şi de cel al criticii. Mă refer la Oameni de zăpadă, de Dumitru Solomon sau la Brand, de Ibsen, un proiect inedit, pe care l-a gândit într-un spaţiu neconvenţional. Prima oară, Brand s-a jucat la Biserica Lutherană din Bucureşti, fiind apoi la Festi-valul Internaţional de Teatru de la Sibiu, unde s-a jucat la Cisnădioara într-un fost azil de bătrâni. Trebuie spus că Brand nu a mai fost montat până acum în România, fiind o producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, ce s-a bucurat de sprijinul Ambasadei Regale a Norvegiei. Din păcate, la noi s-a jucat destul de rar, deşi acest proiect ar fi meritat întreaga atenţie şi susţinere a celor care sunt în drept s-o facă.
      În rolul titular, Gheorghe Visu reuşeşte o creaţie remarcabilă. Alături de el, marea actriţă Irina Petrescu, în rolul mamei, rămâne în memoria publicului.
      În distribuţie se mai află Constantin Cojocaru, Ana Ioana Macaria şi Adrian Titieni. Astăzi şi mâine spectacolul este prezentat la Festivalul Internaţional "Henrik Ibsen", găzduit de Teatrul Naţional din Oslo. Reprezentaţiile cu Brand au loc la Biserica Sfântul Jacob din Capitala Norvegiei.
      O performanţă demnă de menţionat pentru tânăra regizoare Ilinca Stihi.

Irina Budeanu
irina.budeanu@azi.ro

"Meseria presei ne învaţă, îndesând alte şi alte întâmplări, că sub fiecare lucru văzut e unul nevăzut care naşte nu o dată pilde. Eram cândva la Gdansk, pe ţărmul Balticii, în frumosul oraş-port al Poloniei. Vremuri bolşevice. Eram tot gazetar, fiindcă altceva n-am prea ştiut să fac. Diascutam cu un coleg din ţara-gazdă care-mi servea drept ghid. Un uriaş bloc modern, din cale-afară de fasonat, atrăgea atenţia. Era plantat chiar în centrul oraşului. M-am întrebat al cui e. Polonezul a râs. E primul bloc construit în regim de lux. Apartamentele costă de cinci ori mai scump decât cele obişnuite şi s-au vândut numai pe valută. Cine avea dolari destui se putea procopsi cu un asemenea apartament. Într-o săptămână, toate apartamentele au fost cumpărate de curvele care-şi făceau meseria în port. Portul era vizitat şi de marinari americani şi de alţi marinari care plăteau serviciile în valută. În mai puţin de o lună de la cumpărarea apartamentelor, fetelor le-au fost anulate contractele, iar banii, restituiţi la cursul oficial al zlotului. Manevra fusese gândită de securitatea poloneză, pentru a deposeda de valută pe bietele muncitoare din port". (Lucian Avramescu ("Jurnalul Naţional", 6 septembrie 2006)

Idei în dialog

Cu toate că această rubrică este destinată cărţilor, ne-am propus să vă prezentăm astăzi ultimul număr al revistei, condusă de H.R. Patapievici, Idei în dialog. Motivul? Numărul conţine un foarte interesant studiu, întocmit de Gabriel Liiceanu, pornind de la filele, publicate în revista Adevărul literar şi artistic, din Dosarul de Securitate a lui Constantin Noica. Foarte multă lume ştie că autorul volumului Despre limită a fost unul dintre discipolii lui Noica, cunoscându-l foarte bine. "Am citit în Adevărul literar şi artistic, din 20 iulie 2006, cele câteva pagini scoase din Dosarul de urmărire informativă a lui Constantin Noica. Pentru a putea să scriu aceste rânduri, am nevoie să cred că cititorul îmi va acorda un credit: anume acela că încercând să explic raportul lui Noica cu Securitatea am reuşit să las deoparte orice parti pris şi, odată cu el, să înlătur bănuiala că singurul meu scop ar fi să-l scot pe Noica basma curată. Altfel spus am nevoie, în ceea ce mă priveşte, de prezumţia de onestitate intelectuală. Ştiu, desigur, că deschizându-se acest subiect, Noica mă obligă, din nou, să-i fiu aproape. Dar a fi aproape, nu înseamnă nici a fi un zelot al Noica şi nici un mărturisitor pasional. Înseamnă doar că nu vreau să-l văd judecat din fotoliu de către cei care au trecut prin acei ani teribili fără nici o răspundere pentru felul în care şi-au trăit viaţa" - spune Liiceanu în deschiderea articolului. Sunt analizaţi anii când Noica a fost de partea lui Corneliu Zelea Codreanu, când filozoful a avut domicilul forţat la Câmpulung Muscel. (Mariana Criş)