- Ieri, Traian Băsescu s-a dus din nou peste premierul Tăriceanu, la Palatul Victoria. Aproape de ora 10 fix, Băsescu a descins pe treptele Guvernului, însoţit de veşnica sa consilieră Adriana Săftoiu. Televiziunea lui Vântu a ţinut să transmită în Ediţie specială până şi acest amănunt, absolut nesemnificativ, de altfel, dacă ne gândim la câte probleme grave macină România acestor zile. Obedienţa manifestată de postul condus de "omul tuturor puterilor", alde Tatulici, a devenit de-a dreptul greţoasă în a pupa mâna chiriaşului Cotrocenilor Dar ce ne mai mirăm...
     - Revenind la scandalurile dâmboviţene care ţin agenda, respectiv celebra propunere de retragere a trupelor româneşti din Irak, am citit cu mare interes ştirea potrivit căreia, în 18 luni, Marea Britanie îşi va aduce acasă soldaţii de la Bagdad, informaţie furnizată de însuşi Tony Blair, ca şi scandalul cu care l-au cadorisit americanii pe Bush taman de ziua naţională, demonstrând pentru acelaşi lucru. Astfel încât declaraţia de pe peluza reşedinţei ambasadorului SUA la Bucureşti a preşedintelui Traian Băsescu "sună ca dracu'" (mă scuzaţi) în context
     - Ziarul "Gândul" zice că, drept recompensă pentru păstrarea militarilor în Irak, Băsescu a fost invitat să mai vină o dată la Casa Albă. Chestie care nu se ştie cât îi foloseşte pe plan naţional, iar pe plan extern, să nu uităm, Bush se cam apropie de sfârşitul mandatului. Aşa încât poate pentru turism cu nevasta o fi bună deplasarea
     - Ce dor ne era de Boc! De câteva zile bune, nu-i mai auzisem gura. A sărit Băsescu la Tăriceanu, a sărit şi Boc. Cică nu ştie el dacă Tăriceanu e mai bun ca Năstase. Da' de guvernat împreună, de ce guvernaţi, dl Boc? Când e vorba să împărţiţi beneficiile, nu contează, aşa-i? Că despre asta e vorba. În rest, cu imaginea aveţi o problemă: cine e mai breaz în ochii prostimii
     - În sfârşit, dl Stolojan parcă ne-a citit gândurile. S-a apucat de "meserie". S-a băgat pe partea economică. A sărit cu o declaraţie publică în sprijinul RAFO Oneşti. Aşa ceva n-a îndrăznit nimeni până acum. Mai în surdină, mai cu pile pe la mărimi, s-a mai încercat câte ceva cu ghemul încurcat al afacerii. Dar pe faţă... nimeni. Dar ne-a şoptit nouă o vietate de prin parcul cotrocenist că între un fost important consilier de pe vremea lui Iliescu şi actuala putere băsesciană ar fi prieteşug mare. Şi cam de-aici vine de se leagă intervenţia. Ca şi argumentele pe care le-a scos la vedere Stolojan, că şi RAFO trebuie să se bucure de aceleaşi privilegii precum celelalte societăţi din petrol, aruncând la derută numele unor firme cu datorii istorice bla, bla, bla
     - "Am din ce în ce mai mult sentimentul că venirea domnului Andon la CNSAS a devenit un eveniment naţional. Păi, staţi puţin, că nu e fenomenul Katrina, care se dezlănţuie din când în când şi pune în pericol o naţiune". Este declaraţia dlui Mircea Dinescu făcută presei, marţi, după ce deputatul conservator Sergiu Andon, preşedinte al Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, în particular avocat al şefului său de partid, Dan Voiculescu, a depus la CNSAS o contestaţie la hotărârea Colegiului acestei instituţii prin care s-a stabilit că Voiculescu a făcut poliţie politică. De ce o fi singurul care sare aşa cu gura dl Mircea Dinescu, de ce nu zice, de pildă, nimic dl Ticu Dumitrescu, n-am înţeles. Sau ne facem că nu înţelegem. Chestiunea pare să se potrivească proverbului "Chelu'-şi pune mâna-n cap".

Xantipa

     O expoziţie inedită intitulată "Mărturii sigilare" poate fi vizitată, gratuit, la Muzeul Municipiului Bucureşti-Palatul Şuţu. Organizatorul, prof. Ionel Zănescu, spune că vizitatorii vor vedea pentru prima dată documente şi sigilii din colecţia muzeului. Exponatele sunt documente cu diferite tipuri de sigilii, spiţe de neam dotate cu însemne, matrice şi inele sigilare, steme, compoziţii simbolice reprezentate pe diferite stampe şi picturi. Toate piesele sunt originale, fiind expuse aproape 140 de documente, 50 de sigilii şi inele sigilare, precum şi matriţe.
     Printre documentele care atrag atenţia se remarcă hrisovul de întemeiere a Spitalului Brâncovenesc iar printre sigiliile expuse se află cel al marchizei Elena de Belloy, născută Bibescu.
     Expozitia deschisă azi poate fi vizitată până la sfârşitul lunii august.

     Victima unui accident rutier, care s-a trezit singură după ce a stat timp de 19 ani în comă, i-a ajutat pe specialiştii neurologi să descopere capacitatea de regenerare a creierului uman, informează ziarul Telegraph.

     Această descoperire a stârnit dezbateri aprinse în legătură cu o idee mai veche: dacă pacienţii aflaţi în comă ar putea fi ajutaţi mai mult.
     Cercetătorii cred că celulele din zonele care nu au fost afectate ale creierului lui Terry Wallis au refăcut conexiunile dintre ele, pe toată perioada când acesta s-a aflat în comă. În urmă cu trei ani, pacientul a reuşit să vorbească puţin şi a fost capabil să mişte partea stângă a corpului. Totuşi, acesta crede că se află încă în 1984, anul accidentului, când el avea 19 ani şi când s-a născut şi fiica lui, Amber.
     Doctorii fuseseră de părere că Terry este o cauză pierdută, după accidentul suferit, în urma căruia mare parte a creierului său a fost afectată.
     Utilizând noi tehnici pentru a studia structura şi conexiunile din creierul lui, medicul Henning Voss, de la Colegiul medical Weill Cornell din cadrul Citigroup Biomedical Imaging Centre, New York, şi doctori de la alte trei instituţii medicale au remarcat trăsături distinctive ale creierului care au fost interpretate ca regenerări ale axonilor, proiecţiile neramificate ale celulelor nervoase care formează substanţa albă a creierului.
     În studiul publicat în Journal of Clinical Investigation, ei arată că în creierul lui Wallis au început să se restabilească conexiuni care să permită manifestarea unor funcţii precum cea motorie sau vorbirea.
     Echipa de medici a indicat că, deşi regenerarea axonilor nu are loc la toţi pacienţii aflaţi în comă, cercetările lor ar putea să-i ajute să determine dacă medicamentele sau noile terapii ar putea să fie de ajutor pentru aceşti bolnavi.

     Istoria relaţiilor dintre primii doi oameni din stat (în sensul propriu, pentru că, altminteri, constituţional, premierul e abia al patrulea) este cel puţin interesantă sub aspectul impactului pe care l-au avut idiosincraziile de ordin personal asupra eficienţei actului de guvernare.
     Ion Iliescu şi-a făcut un titlu de glorie din faptul că şi-a susţinut premierii. Fie că a fost vorba de Roman, fie de Stolojan, fie de Văcăroiu sau Năstase, conflictele au fost evitate cu grijă şi armonia s-a dorit a fi elementul determinant. Până şi excepţia Roman confirmă regula, mai ales că disidenţa acestuia a fost rezultatul tentaţiei de a lua lucrurile pe cont propriu, întreprindere lipsită de succes şi soldată cu o decizie şi azi controversată - aceea a demisiei-demitere, sub presiunea celei de-a doua incursiuni majore a minerilor. O relaţie cu adevărat armonioasă a fost aceea dintre Iliescu şi Văcăroiu şi ea s-a consolidat pe baza lipsei de veleităţi personale a premierului şi a autorităţii preşedintelui, aflat la cel de-al doilea mandat.
     Cu Stolojan, relaţia a fost mai degrabă oficială, mandatul şi durata acestuia nepermiţându-le celor doi actori o apropiere pe care ar fi făcut-o dificilă temperamentele diferite. O situaţie specială în această ecuaţie a avut Adrian Năstase. De departe cel mai dotat dintre cei patru, el a parcurs răbdător traseul unei ascensiuni constante, acceptând tutela prezidenţială până la momentul în care anturajul său, aflat în competiţie deschisă cu cel de la Cotroceni, l-a împins spre o serie de gesturi în care a manifestat tendinţa unei independenţe care avea să-i fie fatală. Răcită continuu, relaţia lor n-a ajuns la un antagonism deschis, premierul manifestând o reţinere care de altfel l-a şi scos din joc, odată cu refuzul de a se înscrie în competiţia pentru conducerea partidului.
     Dintre cei trei premieri cu care a lucrat, Emil Constantinescu a marcat un vârf al divergenţelor cu Radu Vasile. Cei doi şi-au ascuns cu greu resentimentele de ordin personal, care au răbufnit odată cu demiterea şefului guvernului. Victor Ciorbea a constituit o decepţie şi a fost cel puţin amuzant modul în care cei care-l promovaseră au reuşit să scape de el, în timp ce Mugur Isărescu s-a păstrat într-o rezervă relativă faţă de cel care a intuit în el un concurent serios pentru eventualitatea unui nou mandat.
     Relaţia Băsescu-Tăriceanu este, de departe, cea mai complexă şi mai complicată. Începută sub auspiciile entuziasmului generat de o victorie forţată şi al preeminenţei prezidenţiale, raportul s-a modificat continuu, echilibrându-se într-un mod în care a evocat, adesea, antagonismul tot mai evident. În momentul de faţă, firul care mai susţine relaţia este atât de subţire încât ameninţă în orice moment să se rupă. Cu toate consecinţele de rigoare.

Pentru a răspunde fie puteţi intra pe forum fie ne puteţi trimite un mail cu răspunsul dvs. aici