Prima pagină format PDF | Forum | Editorial | Arhiva | Redacția | Angajări | Contactați-ne | Oferta publicitate

Prima pagină
Calendar
AZI e ziua ta
ANDO
AZI în cifre
Eveniment
Viata de lânga noi
Actualitate
Externe
Demnitarul de serviciu
Bucureștii de altă dat`
Sport
Finanțe/Bănci
Starea economiei
Coșul zilnic
Utile
Justiție
Dacă aveți timp
Fără drepturi de autor
Telecomanda
Vă dorim o zi bună
Pavel
Întrebarea de azi


 

Prețul pâinii, dispută între Flutur și producători


Pe ministrul Gheorghe Flutur îl așteaptă zile grele; producătorii agricoli sunt nemulțumiți de propunerea lui în legătură cu prețul de referință al grâului și amenință că vor ieși în stradă

     Intenția firmelor din industria de panificație de a majora prețurile la pâine nu este justificată, în condițiile în care recolta din acest an se anunță destul de bună, a declarat ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur.

     "În fiecare an fac astfel de declarații. Nu au elemente să scumpească pâinea", a spus el.

Producătorii sunt de altă părere
     Aurel Popescu, președintele patronatului din industria de morărit și panificație Rompan, a declarat la rândul său că pâinea s-ar putea scumpi în perioada următoare cu 500-1.000 de lei vechi, dacă grâul din noua recoltă va fi cumpărat cu 5.000 de lei vechi pe kilogram, valoare stabilită în consiliul pe produs.
     În prezent, grâul se cumpără la un preț de 3.500 de lei pe kilogram, afirmă Popescu.
     Președintele Ligii Asociatiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Adrian Rădulescu, susține că pâinea se va scumpi din cauza prețurilor mai mari la motorină, curent electric și gaz.
     Patronatele au solicitat ministrului acordarea de subvenții pentru producția marfă vândută, precum și luarea de măsuri în vederea păstrării echilibrului pe piață, în condițiile în care producția de grâu estimată pentru acest an este de circa 3,5 milioane de tone, cu mult mai mică decât prognozele ministerului, potrivit lui Rădulescu.
     Ministrul Agriculturii a refuzat să facă estimări, pentru a nu "influența piața".

Ministerul vrea să cumpere grâu
     Flutur a declarat că ministerul intenționează să achiziționeze o cantitate de circa 200.000 de tone de grâu din noua recoltă, la preț de intervenție, deoarece, în perioada august-septembrie, există o ofertă mare, iar prețurile obținute de producătorii agricoli sunt mici.
     Ministrul nu a dorit să precizeze nivelul prețului de intervenție, în condițiile în care stocurile trebuie lichidate până la sfârșitul anului, lăsând însă să se înțeleagă că acesta trebuie să fie mai mic decât prețul de referință, de 5.000 lei vechi pe kilogram, stabilit recent în consiliul pe produs, valoare cu care el nu este de acord.
     Flutur a lăsat să se înțeleagă că prețul de intervenție s-ar putea situa în jurul valorii de 3.000 de lei vechi pe kilogram, în condițiile în care, în UE, acesta este de 101 euro pe tona de grâu.

China, a patra putere economică a lumii

     China a devenit a patra mare economie a lumii, devansând Marea Britanie în funcție de produsul național brut, se arată într-un raport al Băncii Mondiale (B.M.).

     Produsul național brut al Chinei a fost evaluat la 2.263,825 miliarde dolari în 2005, depășind cu 94 de milioane, echivalentul a 0,004%, nivelul consemnat de Marea Britanie, potrivit celor mai recente estimări ale Băncii Mondiale.
     În realizarea clasamentului, BM a luat în considerare produsul național brut al fiecărei țări, exprimat în dolari americani, iar metoda de calcul implementată, numită "Atlas", presupune utilizarea unei medii pe ultimii trei ani a ratelor de schimb, care permite excluderea fluctuaților valutare.
     Statele Unite, Japonia și Germania ocupă, în aceeași ordine, primele trei poziții ale clasamentului, în timp ce Marea Britanie a coborât pe locul cinci.
     Astfel, produsul național brut înregistrat de Statele Unite a atins 12.969,561 miliarde dolari, cel consemnat de Japonia s-a ridicat la 4.988,209 miliarde dolari, iar produsul național brut al Germaniei s-a plasat la 2.852,337 miliarde dolari.
     China a depășit, la distanță considerabilă, Marea Britanie.

Parcurile industriale, mai mult afaceri imobiliare

     Ministrul delegat pentru Comerț, Iuliu Winkler, spune că de șase luni așteaptă de la autoritățile locale din municipiul Hunedoara un CD cu promovarea parcului industrial.

     "Dacă un ministru nu poate primi un CD pentru a promova parcul industrial, atunci nu mai spun nimic. Parcul industrial este tratat ca o afacere imobiliară la Hunedoara și nu pentru a atrage investiții în acest loc.
     Un parc industrial trebuie să sprijine investitorii, să le ofere facilități. Cred că, la Hunedoara, parcul industrial e privit ca o afacere imobilară. Altfel nu-mi explic de ce nu am primit un răspuns la cererea mea scrisă. Consider că nu se dorește promovarea lui", a declarat ministrul.

Bani, bani și iar bani
     Parcul industrial din municipiul Hunedoara mai are nevoie de 5 milioane de lei pentru a fi finalizat, întrucât fondurile pentru amenajarea parcelelor au fost epuizate, s-a plâns directorul SC Parc Industrial Hunedoara, Mihai Klutsch.
     "Am cheltuit, până acum, 4,5 de milioane de lei, bani proveniți de la AVAS, 1,6 milioane lei din vânzarea combinatului Siderurgica, de la Guvern, care a dat Consiliului Local 2 milioane lei, de la Ministerul Administrației și Internelor", a declarat Klutsch.
     Au fost amenajate 14 parcele, din care patru au fost deja concesionate unor firme care produc componente pentru telefonie mobilă, materiale de construcții, construcții metalice.
     Consilierii locali din Hunedoara au aprobat scoaterea la licitație publică a încă zece parcele din parc, cu suprafețe cuprinse între 2.400 și 5.000 de metri pătrați.
     Potrivit directorului SC Parc Industrial, mai este nevoie de încă 5 de milioane lei pentru finalizarea amenajării.
     Prețul de pornire pentru concesionarea parcelelor a fost stabilit la 10 cenți pe metru pătrat, pe an. De asemenea, firmele plătesc o taxă de administrare cuprinsă între 8 și 12 cenți pe metru pătrat, pe lună, în care este inclus serviciul de pază și curățenia pe căile de acces din interiorul parcului.

Țării, tot mai mult cărbune

     Reprezentanții Termoelectrica au solicitat Companiei Naționale a Huilei (CNH) Petroșani majorarea cantității de producție cu încă aproximativ un milion de tone de huilă, după ce stocurile de cărbune la Mintia și Paroșeni s-au redus la jumătate.
     În prezent, stocul de cărbune energetic de la termocentrala Mintia este de circa 147.000 de tone.
     Potrivit directorului general al CNH, Daniel Surulescu, cantitatea cerută de Termoelectrica este, însă, "un pic exagerată pentru posibilitățile actuale ale companiei". "Pretențiile celor de la Termoelectrica sunt un pic exagerate, sperăm însă să găsim o cale de mijloc și să dăm cât mai mult cărbune, astfel încât să nu se ajungă la import", a spus Surulescu.
     Compania Națională a Huilei Petroșani trebuie să livreze în acest an 3,360 milioane tone cărbune, principalii beneficiari fiind termocentralele Mintia și Paroșeni.
Coșul zilnic, de dr. Teodor Brateș

Încă un record nedorit

     Indiferent de unghiul din care vom privi lucrurile, deficitul comercial (adică, diferența dintre importuri și exporturi, în favoarea primelor) nu este de natură a însănătoși economia. Este adevărat: cifrele urieșești la nivel macroeconomic nu pot avea niciun impact asupra oamenilor care își drămuiesc leuțul pentru "coșul zilnic". Ce poate să însemne pentru "beneficiarul" unui salariu mediu un miliard de euro? Îi apare ca o abstracțiune pură. Cu toate acestea, nu este dificil de intuit - chiar și la nivelul minimei percepții publice - cât de grav a devenit dezechilibrul dintre importuri și exporturi. Fie și numai din pricina faptului că o ofertă internă redusă presupune și locuri de muncă mai puține și, prin urmare, deminuarea surselor financiare pentru asigurarea supraviețuirii.
     Sigur, nu putem să ne limităm la ceea ce am numit "nivelul minimei percepții publice". Faptul că, în primele cinci luni ale anului, deficitul comercial a depășit 4,6 miliarde de euro (cu aproape 1,5 miliarde mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului trecut) indică un extrem de grav dezechilibru macroeconomic. Nu sunt necesare vaste și aprofundate cunoștințe pentru a pricepe că, din moment ce cumperi din exterior mai mult decât vinzi tot în exterior, diferența trebuie acoperită într-un fel. Nimeni nu-ți dă de ochii tăi frumoși valută pentru a acoperi cheltuielile de import. Se fac împrumuturi care - mai devreme sau mai târziu - trebuie rambursate, cu vârf și îndesat (serviciul datoriei externe a devenit considerabil) și acest fapt nu poate fi indiferent, mai ales atunci când profilurile sunt destul de modeste, în cazul majorității întreprinzătorilor.
     O discuție pe tema deficitului comercial care, iată, în acest an, doboară lună de lună recordurile din 2005 impune extrem de numeroase trimiteri la componente esențiale ale economiei țării, în ansamblul ei. La unele dintre ele m-am referit în câteva însemnări anterioare.
     Astăzi îmi propun să punctez doar două aspecte. Primul vizează recordul în materie de importuri la produsele alimentare (tinde să se apropie de un miliard de euro). Există, desigur, produse care nu se pot realiza în țară (bunăoară, citricele), dar, în rest, dispunem de cele mai bune condiții pedoclimatice pentru producții mari și... ecologice. În "coșul zilnic", alimentele ocupă mai mult de jumătate (valoric) din cheltuieli și, prin urmare, nu ne este indiferent cât plătim și pentru ce plătim. Aici este vorba despre politica în domeniul agriculturii, ale cărei efecte sunt, cum se vede, predominant negative.
     Al doilea aspect privește importul de mașini și echipamente, care a ajuns la o pondere de 23,5 la sută (o creștere de 33,7 la sută față de cinci luni din 2005) din totalul importurilor. Oficialitățile zic că este un lucru bun, că în acest fel se modernizează economia, se crează premise pentru creșterea eficienței. Teoretic, așa este. Numai că nu toate mașinile și echipamentele reprezintă investiții cu efecte pozitive în sfera ofertei. Pe de o parte, este un fel de vot de blam la adresa industriei autohtone, slab competitive, pe de altă parte, contează enorm nu numai calitatea (deseori îndoielnică, a unor importuri), ci și modul în care produc valoare adăugată. La ambele consecințe se cuvine să reflectăm cu toată seriozitatea. Întrucât continuăm să importăm într-o veselie de nedescris, ne vom trezi că nu vom mai avea bani nici pentru alte cumpărături din străinătate și nici pentru achitarea datoriilor. Să vedem, atunci pe unde scoatem cămașa!

Copyright 2005 Cicero Group. Conceput de Andreipac. Întreținut de Dora Mitache, Monica Enășoiu și Gigi Grigorescu. Toate drepturile rezervate.