În
sfârșit! S-a găsit vinovatul pentru ceea ce se întâmplă, de peste 10 luni, în
relațiile dintre șeful statului și primul-ministru. Este vorba despre neclaritățile
(după unii, imperfecțiunile) textelor constituționale referitoare la atribuțiile, la
limitele competențelor celor doi foarte înalți demnitari. Pentru a se da mai multă
greutate unor asemenea aserțiuni, se fac trimiteri atât la reglementările din alte
țări, cât și la experiența noastră postdecembristă în materie.
Nu putem respinge, din start, analize de acest fel întrucât,
într-adevăr, formulele alese încă prin Legea electorală adoptată de CPUN (act
normativ cu incontestabilitate prevederi de ordin constituțional) au avut un anumit grad
de ambiguitate, semnalat de specialiștii în domeniu. Discuția de natură juridică
este, fără îndoială, utilă și probabil va permite găsirea unor soluții care să
permită îmbunătățirea, în continuare, a Constituției României.
În prezent, însă, aruncarea "vinovăției" asupra
legii fundamentale a țării ni se pare o cale nu tocmai potrivită atât pentru
aprecierea, cât și pentru identificarea soluțiilor de ordin principial și practic,
strict necesare pentru așezarea raporturilor dintre președintele țării și
primul-ministru pe un teren favorabil rezolvării cerințelor societății noastre din
momentul de față și din viitorul previzibil.
Să ne gândim, bunăoară, la noțiunea de
"președinte-jucător" lansată de actualul șef al statului. Inventată
inspirat în campania electorală, ca expresie a dorinței majorității populației
țării de a avea un "tătuc", formula a căpătat concretețe prin prestațiile
lui Băsescu încă din noaptea dintre anii 2004-2005, când a declarat, înainte de
celebra gură de șampanie sorbită direct din sticlă, că el are o legătură directă
cu poporul. Doar puțini analiști au sesizat că, în acest fel, nu dă doi bani pe
Parlament, pe Guvern, pe alte instituții ale statului.
Între timp, s-au acumulat prea multe fapte și date care
confirmă adevărata substanță a noțiunii de "președinte-jucător", și
anume tendința instituirii unui regim de putere personală, în esență autoritaristă,
sau - cum a mai fost numită - neocezaristă. Are vreo vină, în această privință,
Constituția României? Aici avem de-a face cu o încălcare flagrantă a literei și
spiritului legii - legilor țării.
Firește, nu se poate pretinde nimănui să-și anuleze
elementele definitorii ale propriei personalități din momentul în care dobândește o
anumită demnitate publică. Fiecare cu stilul, cu temperamentul lui. Numai, însă,
până la o limită, pe care n-o stabilește Constituția României, ci bunul simț. Chiar
dacă ne vom referi la cele mai recente declarații ale lui Traian Băsescu, va fi cât se
poate de clar că își permite cam multe, acționând necontrolat, pripit, nervos și
orgolios peste măsură.
Când șeful statului vorbește despre "un puci
anti-România", nu avem de-a face cu o figură de stil. Este o acuzație dintre cele
mai grave, poate cea mai gravă care se aduce unui demnitar, unui politician. În afară
de faptul că acuzația trebuie probată într-o manieră de necontestat, lansarea ei în
spațiul public obligă organele abilitate să înceapă, din oficiu, urmărirea penală.
Un puci anti-România echivalează cu crima de înaltă trădare. Altfel, cum să
interpretăm lucrurile? Este de vină Constituția că șeful statului recurge la astfel
de formule șocante pentru a-și discredita concurentul politic sau măcar politicianul
neagreat?
Legea fundamentală este cât se poate de riguroasă în ceea ce
privește limitele prerogativelor prezidențiale și, din acest motiv, nu există niciun
temei pentru integrarea lor tendențioasă; nu putem să dăm vina pe Constituție nici
pentru limbajul necivilizat, nici pentru comportamentul nepoliticos. Folosim un limbaj
blând pentru că ar fi de dorit să mai diminuăm cantitatea de ură, de încrâncenare,
de intoleranță, de mitocănie din societatea noastră, care nu duce lipsă de tot felul
de tare ce ne împiedică să progresăm, așa cum ar fi nu numai de dorit, ci și
posibil. Lucrurile au ajuns într-un stadiu în care avem tot dreptul să spunem: Destul!
Veniți-vă în fire, înalți responsabili în stat. Îndepliniți-vă obligațiile.
Chiar și în limitele Constituției actuale. |
2005 Cicero Group.
Conceput de