Mulţi dintre noi am crescut cu povestirile şi snoavele lui Anton Pann. O lume fabuloasă, în care satul era privit ca o ţară a umorului, a hazului de necaz, unde personajele erau întodeauna puse pe şotii, iar minciuna avea farmec. Dintre eroii umorului naţional, doi caracterizează cel mai bine felul de a fi al românilor. Este vorba despre Păcală şi Tândală. S-au scris mii de istorii care mai de care mai neverosimile despre cele două personaje. Ele vin din vremi îndepărtate, când moşii şi strămoşii noştri povesteau sub cerul înstelat. În clipa când maestrul Geo Saizescu s-a hotărât să realizeze filmul său Păcală se întoarce, pe care cinefilii îl pot vedea acum atât pe ecranele bucureştene, cât şi pe cele din ţară, s-a concentrat mai ales asupra personajului Păcală. Dar cum hâtrul Păcală nu putea să existe fără alter-ego-ul său, Tândală, maestrul Geo Saizescu i-a făcut loc în film. Pentru acest rol a ales un tânăr actor încă student în anul III la Universitatea Hyperion. Este vorba despre Adrian Ştefan. Deşi rolul său nu are o întindere prea mare, el reuşeşte să creeze un personaj foarte bine conturat. Este expresiv, stăpâneşte bine mijloacele artistice, are o dicţie bună şi bineânţeles mult umor. Se simte şi se vede că aparatul de filmat îl iubeşte. Face parte dintre actorii pe care camera îi pune foarte bine în valoare. Am apreciat la Geo Saizescu faptul că are încredere în tineri şi merge pe mâna lor. În fapt, cele mai importante roluri ale filmului le-a încredinţat unor necunoscuţi, unor foarte tineri actori aflaţi la început de carieră.
     "Mă bucur că l-am descoperit pe acest tănăr actor, studentul universităţii noastre. E un chip nou, proaspăt, cu care se lucrează foarte bine. Când am făcut casting-ul pentru film, l-am ales imediat. Mi-a plăcut foarte mult spontaneitatea lui şi felul firesc de a fi ca artist. Cu siguranţă va face carieră" - astfel l-a caracterizat maestrul pe Adrian Ştefan. Dar Adrian Ştefan poate fi văzut şi la Teatrul Desant. El joacă în ultima premieră a acestei companii independente: No One regizată de Carmen Vioreanu.

Rampa şi ecranul
     Dramaturgul George Genoiu a scos de sub tipar ultimul număr al revistei Rampa şi ecranul. Şi în acest număr continuă "Dosarul Caragiale" şi sunt publicate câteva fragmente din opera lui Vasile Pârvan. În dosarul "Caragiale" descoperim un text foarte interesant scris de Eugen Ionescu şi intitulat "Critica societăţii la Caragiale - o ferocitate nemaipomenită", fragment preluat din volumul Note şi contranote. Criticul de film Călin Căliman scrie despre două dintre volumele regizorului Geo Saizescu: Un surâs la balul de sâmbătă seara şi Juranlul unui bătrân lup de cinema. Semnalăm şi comentariul lui George Genoiu despre "Spiritul european şi laboratorul tragic din Est".

Pagină realizată de Irina Budeanu
irina.budeanu@azi.ro