- Actualul ocupant al postului de ministru al Învăţământului, democratul Mihail Hărdău, spunea, nu demult, că partidul l-a instalat în fotoliu în ciuda voinţei sale. Ar fi preferat - potrivit declaraţiilor făcute presei - să fie prefect. Adică, să aibă o funcţie apolitică, să fie numit pentru o lungă perioadă şi să fie acasă, împreună cu familia, nu la sute de kilometri, prin acest Bucureşti al cărui ritm, probabil, nu-l înţelege. În Clujul domniei sale, timpul se scurge cu siguranţă într-un alt ritm, mult mai molcom şi lipsit de tensiuni. Şi-atunci, ce-i trebuia lui Bucureşti?
     - Confruntat cu ultimul scandal legat de ministerul pe care-l păstoreşte, Hărdău, în loc să-şi prezinte demisia şi să se întoarcă acasă încoronat de aprecierea că este un om de caracter, s-a luat scurt la harţă, cu primul ministru pentru că acesta şi-a permis să afirme că o va demite personal pe colega sa de PD, constănţeanca Paloma Petrescu. Hărdău l-a acuzat pe Tăriceanu că urmăreşte, de fapt, să-l demită pe el şi să lovească în partid. Asta ne-a lămurit deplin şi definitiv şi în ce priveşte capacitatea sa profesională şi în ce priveşte statura morală. Aşa că, dl Hărdău, vorba galeriilor de pe stadioane "Lasă-ne, lasă-ne..."
     - Unii n-au necazuri, cum a avut dl Hărdău. Ba chiar le merge din plin. Curg banii şi petrecerile. Bunăoară, la sfârşitul săptămânii trecute, Liviu Luca, un fel de "Capo di tutti capi" al sindicatelor petroliştilor (şi nu numai) şi-a măritat fata cu mare tam-tam. Ginerele este fiul unui fost şef al SRI Prahova. Despre care mass-media a mai relatat că ar fi implicat în ceva escrocherii cu benzină. Unirea celor doi tineri pare un fel de afacere în stil mafiot, din aia din care am văzut noi numai prin filme. Sau un fel de Hoffa dâmboviţean, personaj care - spun cei care-l cunosc bine pe Luca - ar fi idolul său. Ăla n-a sfârşit-o, însă, prea bine
     - Nea Nicu Văcăroiu s-a dus în circumscripţie (adică la Piteşti) la sfârşitul săptămânii trecute ca să-şi spună şi el părerea despre Polul Social. Şi a decretat că e cazul ca Petre Roman să-l lase în pace pe Iliescu, pentru că acesta este "bunul" PSD-ului. PSD-ul trebuie să câştige de pe urma lui, nu Roman cu aiurelile lui. Da' dacă n-o mai vrea Iliescu, domn Văcăroiu? Că s-o fi săturat să mai ducă partidul în cârcă de atâţia ani. Să-l scoată din eşecuri politice, din scandaluri de tot felul, să-l urce în sondaje, ca să le fie bine "membrilor", ce chilipir? Modelul "statului capră" ca să se urce pe gard să-i vadă electoratul şi să se cocoaţe în fruntea bucatelor poate că ar fi bine să fie uitat
     - Traian Băsescu s-a ridicat de pe patul de spital şi a plecat la Paris, pentru a smulge o promisiune preşedintelui Fraţei şi Parlamentului francez că va ratifica în timp util Tratatul de aderare a României la UE. S-a întors şi ne-a spus că totul de O.K., i-a convins pe francezi să ne fie alături, să n-avem vreo grijă. Ne-a mai spus, de asemenea, că, la Paris, a discutat cu preşedintele Chirac şi despre organizarea summitului francofoniei, care va avea loc la Bucureşti, în toamna acestui an. N-au trecut decât vreo trei săptămâni de-atunci. Acum, presa scrie că iniţiativa preşedintelui Băsescu de a invita la respectiva manifestare nişte lideri libanezi a stârnit un scandal diplomatic între Franţa, Liban şi, evident, România. Agenţia libaneză de presă Naharnet a pus cireaşa pe tort: "De vină este România, nu Chirac pentru ofensarea preşedintelui Libanului".

Xantipa

     Shakira, celebra cântăreaţă columbiană care va susţine, pe 17 iulie, un concert la Timişoara, a cerut ca, în perioada pe care o va petrece în România să îi fie puse la dispoziţie tacâmuri din argint.

     Lista de cereri a artistei nu cuprinde, însă, pretenţii exagerate, informează organizatorii concertului. Shakira vrea multe fructe, în special exotice (papaya, mango, kiwi, banane), peşte şi fructe de mare, sucuri naturale şi multă apă plată.
     Concertul pe care îl va susţine va avea loc în avanpremiera turneului mondial "Oral Fixation". Show-ul se va desfăşura la Timişoara, pe Stadionul "Dan Păltinişanu".
     Spectacolul de la Timişoara va fi singurul pe care Shakira îl va susţine în România. Ea a lansat, la sfârşitul anului trecut, un nou album intitulat "Oral Fixation Volume 2".
     Odată cu lansarea albumului "Laundry Service" (2001), Shakira a devenit un adevărat fenomen internaţional: peste 25 de milioane de exemplare vândute, 13 discuri de platină şi trei premii Grammy. Succesul ultimelor două albume au confirmat, încă o dată, popularitatea de care se bucura solista la nivel mondial.
     De asemenea, ultimul său single - "Hips Don't Lie" - a reuşit să atingă primele poziţii în topurile din SUA., Argentina, Canada, Columbia, Chile, Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Mexic, Suedia, Elveţia, Olanda, Portugalia, Austria, Italia, Norvegia, Spania şi România, menţinând albumul "Oral Fixation Vol. 2" în fruntea clasamentelor muzicale de peste 30 de săptămâni.

     În topul celor mai "fierbinţi" scaune de ministru - acela al Educaţiei ocupă locul al doilea. Faţă de recordul de 14 miniştri în 16 ani de la Sănătate, cel de vreo 12 de la învăţământ ar putea să indice faptul că aici lucrurile au mers puţin mai bine. Realitatea este că n-au mers bine deloc şi că de 16 ani pe seama educaţiei se fac cele mai variate experimente, în numele unor reforme fără cap şi fără coadă, pe care fiecare guvernare a văzut-o altfel. Ceea ce a lipsit esenţial acestui proces este continuitatea eforturilor. Ceea ce s-a construit în peste o sută de ani, începând cu Spiru Haret şi ceea ce a constituit cel mai pertinent exemplu de stabilitate şi de eficienţă, s-a dus pe apa Sâmbetei în încercarea de a adapta sistemul la o realitate încă nestructurată. Începând cu structura anului şcolar - alta aproape în fiecare sezon - şi terminând cu programa materiilor - în care Eminescu, de-o pildă, stă în aceeaşi "bancă" cu Andreea Esca (fără ca aceasta să aibă vreo vină) asistăm la un balans continuu între extreme şi la un riscant experiment făcut pe pielea copiilor care vor purta de-a lungul existenţei lor amprenta diletantismului organizatoric şi profesional al uneia dintre cele mai importante instituţii responsabile de viitorul naţiunii. Dacă vorbim de o investiţie pentru viitor, cea mai importantă şi mai complexă se situează în perimetrul educaţiei. Şi nu mă refer doar la investiţie materială, bănească, totdeauna insuficientă, ci la aceea care are în vedere modernizarea abordării procesului de învăţământ. Chiar dacă toţi preşedinţii şi premierii de până acum au fost de acord cu punctul de vedere teoretic că procesul de învăţământ merită o atenţie sporită, nici unul n-a reuşit să determine alocarea resurselor necesare. Minimul de subzistenţă a fost obţinut doar la presiunile sindicale care, cel puţin în ultimii ani, au făcut din anul şcolar o veritabilă parodie. Ne aflăm din nou într-un astfel de moment, în care incapacitatea guvernului de a-şi onora angajamentele asumate faţă de personalul din învăţământ, ameninţă cu un nou boicot în plină sesiune de examene. Criza este amplificată de cea din interiorul coaliţiei aflată la guvernare, unde disputa publică dintre premierul liberal şi ministrul democrat atinge cote de ridicol, cu acuze şi replici care fac deliciul elevilor obişnuiţi tot mai mult în ultima vreme să dialogheze în acelaşi mod cu dascălii lor, cărora ajung să le mai aplice şi corecţii.
     Spectacolul pe care-l oferă Educaţia, cu toate disfuncţionalităţile sale, are şi o "emblemă" pe măsură: episodul cu subiectele obţinute de un jurnalist care intră-n minister ca-n brânză merită să se înscrie în antologia haosului care guvernează în locul celor aleşi şi mandataţi să facă acest lucru.

Pentru a răspunde fie puteţi intra pe forum fie ne puteţi trimite un mail cu răspunsul dvs. aici