Editorial

La despărţirea de Gică Petrescu
(de Valentin Stănilă)

     Lăsăm pentru mâine tema mesajului adresat, ieri, Parlamentului de preşedintele Băsescu şi, împreună cu foarte mulţi semeni de-ai noştri, de aici de unde ne-am născut, am crescut, ne-am dus traiul aşa cum ne-am priceput şi aşa cum au impus-o vremurile, aducem un ultim omagiu celui care a fost Gică Petrescu. O facem, asemenea altor şi altor concetăţeni, cu sentimentul că ne-am reproşa, până la sfârşitul vieţii, dacă n-am spune ceea ce gândim, ceea ce simţim la despărţirea de cel care atâtea şi atâtea decenii la rând ne-a însoţit cu cântecele sale, şi la bine, şi la rău. Gică Petrescu n-a fost numai un artist excepţional în genul muzical pe care l-a slujit cu atâta devotament, cu atâta strălucire, ci a fost şi un simbol.
     Nu se poate spune că ţara n-a avut parte, de-a lungul a trei pătrimi de secol (perioada vieţii de artist a lui Gică Petrescu), de interpreţi de marcă în domeniul muzicii uşoare. Într-un fel sau altul, fiecare şi toţi laolaltă ne-au încântat cu arta lor şi au rămas în amintirea noastră ca repere ale propriei existenţe, începând - poate - cu prima dragoste şi terminând cu puţinele satisfacţii ale unei bătrâneţi tot mai greu de suportat. Toţi sau majoritatea lor au reprezentat, pentru noi, persoane ori personalitţi dintr-o lume aparte, inaccesibilă celor mulţi. Chiar şi în perioadele în care până şi noţiunea de vedetă era interzisă, ei erau excepţiile în materie de creaţie, de succes, în personaje aproape ireale printr-un destin de excepţie. Sigur, ne referim la valorile autentice, nu la făcături de genul celor de care avem parte, "în cantităţi industriale", în prezent. Oricât de multe sunt de condamnat din perioada antedecembristă, putem să nu recunoaştem că non-valorile artistice dispuneau de un câmp incomparabil mai mic de manifestare? Cu dificultăţi, dar şi cu un imens sprijin al iubitorilor de artă, s-au format şi afirmat valori remarcabile, inclusiv în domeniul în care Gică Petrescu a fost inegalabil.
     De ce spunem inegalabil? Nici pentru vocea sa, nici pentru repertoriul său, nici pentru prezenţa sa scenică, nici pentru longevitatea artistică. A fost cântăreţul pe care milioane de oameni l-au simţit mai aproape decât pe oricare altul, a fost "al nostru", ne-a exprimat atât de profund modul de a fi, de a trăi, încât nu simţeam nici o barieră, nici o distanţă între el şi noi. Era atât de firesc, de normal în tot ceea ce făcea în spectacole şi în viaţa de fiecare zi încât am avut în el nu numai o oglindă a virtuţilor reale sau numai dorite de "muritorii de rând", ci şi un generator de optimism, atât de deficitar în timpurile de restrişte pe care le-am străbătut şi le străbatem.
     Nu putem să recurgem la amintiri asemenea celor care l-au cunoscut îndeaproape, aşa că ne limităm la apariţiile sale publice, unele încă din perioada interbelică.
     Niciodată, prin prestaţia sa artisitcă, nu a transmis alt sentiment decât cel al încrederii şi speranţei, alt mesaj decât acela al posibilităţii de a extrage din realităţile înconjurătoare ceea ce poate bucura inima şi mintea, de a trăi din plin, fără a ceda în faţa dificultăţilor, unele dintre ele urieşeşti.
     A fost ceea ce se numeşte "un artist popular", adică un om care totodeauna a fost cu noi. Nu vrem să jignim pe nimeni care a trăit şi trăieşte în alte localităţi ale ţării, dar se cuvine să subliniem că Gică Petrescu a fost un adevărat bucureştean. El a exprimat, poate, ca nimeni altul nu numai dragostea faţă de acest oraş "controversat", ci şi moravurile şi năravurile celor care de-a lungul atâtor decenii, au vieţuit în acest spaţiu românesc. A fi bucureştean sau locuitor al oricărui alt oraş al ţării înseamnă, în accepţiunea pe care i-a dat-o Gică Petrescu, nu un "patriot local", ci un om care, iubindu-şi urbea, slujeşte mai bine România în întregul ei. Tocmai pentru că a fost un bucureştean autentic, Gică Petrescu a fost al nostru, al tuturor oamenilor acestei ţări.
     Gică Petrescu şi-a luat rămas bun de la noi, a plecat - cum spune poetul - "să se odihnească puţin". Ne-a lăsat cântecele lui, o zestre naţională, în beneficiul celor care nu se lasă doborâţi de servituţiile existente pe acest pământ. Ne-a părăsit, dar ne-a lăsat intactă bucuria lui de viaţă. Îţi mulţumim, Gică Petrescu.