- Deputat PD Anca Constantinescu. Vă spune ceva numele, în afara cacofoniei supărătoare? Aţi auzit să fi avut vreo iniţiativă legislativă memorabilă? Aş! Ce-am auzit noi, opinia publică, a fost o replică, întâmplător filmată de televiziuni, pe când dna Anca îşi muştruluia adversarii politici cu celebra frază "Ciocu' mic că acu' noi suntem la putere!". Au urmat şi alte câteva replici cam de acelaşi calibru, în diverse împrejurări care ne-au edificat asupra caracterului şi educaţiei sale. Cum o fi ajuns pe listele de deputaţi ale democraţilor Anca Constantinescu, numai ei şi dl Băsescu ştiu. Se spune, însă, despre dânsa - şi declaraţia de avere o demonstrează - că s-ar ocupa de afaceri, e, adică, om de afaceri, cum se zice. Unii bârfesc că s-ar ocupa cu închirierea de diverse utilaje grele pentru lucrări de construcţie, ori asfaltări, de pildă. Mai nou, din ce scriu ziarele, pune termopane. Cică i-ar fi împrumutat pe adversarii săi politici - pesediştii Bogdan Niculescu-Duvăz şi Şerban Brădişteanu - cu frumoase sume de bani (pe primul cu 38.600 de euro, pe al doilea cu doar 17.800) ca să-şi pună tâmplărie la modă la niscai locuinţe. Asta, probabil, pe vremea când cei doi erau la putere, iar doamna în opoziţie. Şi o fi avut nevoie de vreo vorbă bună pe undeva. Sau, cum se mai aude prin curtea PSD-ului, că ar fi vrut să intre şi ea pe liste în Parlament şi încerca reţete. Dacă va rămâne ori nu în pagubă de bani, o vedea. Cert este că are de unde să piardă, că e proprietară bazată, cum rezultă din acte
     - Lipsa de caracter pare să fie o caracteristică a actualei puteri. Ministrul Sănătăţii, dl Eugen Nicolăescu, s-a deplasat în teritoriu, zilele astea. S-a dus la Timişoara. Acolo, surpriză! A fost huiduit într-un spital de cadrele medicale şi de asistenţi, care i-au reproşat că-şi bate joc de ei şi de pacienţi. Supărat, dl Nicolăescu i-a luat la întrebări cu ce-i el de vină pentru situaţia actuală, în condiţiile în care - zice -, de 16 ani, nu s-a făcut nimic în sănătate (Norocul nostru c-a apărut dumnealui, providenţial!). Dar nu s-a limitat să se războiască la uşa spitalului. S-a dus şi la partid (PNL) - filiala teritorială - şi-a convocat presa la conferinţă. Şi-acolo s-a apucat să-l porcăie pe Ovidiu Brânzan, parlamentar de Timişoara al opoziţiei, fost ocupant al scaunului de ministru pe care se află acum instalat Nicolăescu. Nu i-a reproşat că n-a făcut reformă în sănătate. I-a reproşat că intenţionează să depună o moţiune în Parlament despre starea domeniului de care se ocupă. Şi neavând argumente de natură profesională la-ndemână, s-a luat de viaţa personală a omului, de fosta nevastă ş.a. Şi-n timpul ăsta s-a chemat că s-a aflat în delegaţie în interesul serviciului şi noi l-am plătit ca atare. Bravo nouă!
     - Bietul Georgică Copos a dat de (scuzaţi!) dracu'. A ajuns la uşile parchetului şi justiţiei. Că a vândut nişte spaţii comerciale cu preţ mai mic decât trebuia şi că ar fi fentat fiscul cu vreun milion de euro. Ce n-am înţeles, iar procuratura ne lasă în ceaţă e cum o fi ajuns domn Copos proprietar pe atâtea spaţii comerciale, că, în '89, îl ştiam şef de secţie sport-turism la UASCR. N-avea magazine. Pe urmă s-a apucat să vândă televizoare, să facă savarine şi aşa mai departe. Da' magazinele, de unde şi cum le-a cumpărat. Ei, probabil, că o să rămân cu întrebarea, cine să-mi răspundă mie, femeie bătrână.

Xantipa

     Scott Alexander, în vârstă de 31 de ani, a cumpărat o întreagă staţiune de pe litoralul Bulgariei pentru suma de 3 milioane de lire (4,3 milioane de euro) şi declară că cei o mie de locuitori ai oraşului sunt "chiar emoţionaţi" de eveniment.
     Alexander, antreprenor, şi-a lăsat special gol un perete din casa lui, din Manchester, pentru propriul portret, şi-a cumpărat un set de dinţi cu 80.000 de euro şi, recent, a fost numit, în Marea Britanie, "cel mai vanitos englez". Când presa i-a sugerat că este o dovadă de puternică iubire de sine să dea unui oraş propriul său nume, a început să râdă. "M-am hotărât să-l numesc Alexander, ceea ce cred că este puţin obraznic din partea mea. Este şi puţin amuzant", a declarat el. "Numele bulgăresc era prea dificil de pronunţat".
     Stilul de viaţă al magnatului este foarte extravagant. Pe lângă faptul că deţine proprietăţi în Londra, Manchester şi Marbella, mai este şi deţinătorul unor autoturisme de lux marca Rolls Royce, Lamborghini, Aston Martin sau Porsche. Alexander a declarat că hainele îl costă 20.000 de euro pe lună, iar injecţiile cu botox îl costă 3.000 de euro anual.
     "Odată, mi-am cumpărat o sută de apartamente într-o zi. Motto-ul meu este . Dacă vrei cu adevărat ceva, trebuie să te zbaţi".
     Milionarul intenţionează să transforme oraşul pe care l-a cumpărat într-o staţiune pentru conaţionalii săi. El a luat în calcul creşterea preţurilor proprietăţilor imobiliare după intrarea Bulgariei în Uniunea Europeană.

     Raportul oficial dat publicităţii ieri la Paris nu aduce nimic nou în legătură cu închisorile secrete ale CIA. Declanşat în toamna anului trecut, acest scandal ale cărui resorturi sunt destul de greu de descifrat a plecat de la o serie de alegaţii ale unei organizaţii civice - Human Rights - care pentru a funcţiona are nevoie de fonduri, iar pentru a obţine fonduri trebuie să producă ceva. Măcar valuri. Or, valuri a produs cu prisosinţă.
     Nici n-ar fi fost greu, în momentul în care s-a ales o astfel de temă. Războiul declanşat de americani împotriva terorismului are, ca orice război, o grămadă de victime şi consecinţe colaterale. Nu poţi să lupţi împotriva unui duşman care nu respectă nici o regulă fiind încorsetat de principii valabile pentru un cu totul alt tip de relaţie. Americanii au înţeles acest lucru şi au obţinut din partea administraţiei derogările necesare. În aceste condiţii, CIA a procedat la o serie întreagă de acţiuni menite să smulgă dovezile prin care puteau fi contracarate eventualele acţiuni teroriste. Printre acestea au figurat şi interogatoriile mai neortodoxe luate însă în alte părţi decât pe teritoriul american, unde ar fi contravenit unor legi ce nu puteau fi călcate. Profitând însă de influenţa lor şi de principiul luptei totale cu acest flagel, au organizat centre secrete de detenţie şi de interogatorii în alte ţări. În Asia, în Africa, în America Centrală. Între aceste centre s-a desfăşurat un tranzit intens, care a survolat sistematic Europa. Ei bine, aceste zboruri codificate, purtând amprenta CIA au stârnit interesul şi imaginaţia civicilor şi a jurnaliştilor. De aici până la suspiciunea că pe acolo pe unde s-au făcut escale trebuie să fi existat şi ceva închisori secrete n-a fost decât un pas. Nu cred că în perioada de după 11 septembrie, vreo ţară democratică ar fi putut să se opună solicitărilor de tranzit american. Au făcut-o aproape toate ţările europene care s-au aflat pe traseul acestor transporturi. Mi-e greu însă să cred că cineva ar fi acceptat să găzduiască centre de detenţie. Nici măcar ţările în care influenţa americană era dominantă. Cu atât mai puţin România, confruntată cu rigorile accesului în UE. De ce se referă, sistematic, aceste pretinse rapoarte care au la bază doar speculaţiile jurnalistice (nici n-au cum să aibă acces la informaţiile ultrasecrete de acest fel) la România? Tocmai datorită vulnerabilităţii României. Datorită convingerii că suita de gesturi slugarnice la adresa americanilor n-ar fi putut să-l evite nici pe acesta. Degeaba protestăm noi acum, suspiciunea rămâne şi, chiar dacă ea nu va putea fi niciodată probată, va atârna mereu în balanţa judecăţilor şi evaluărilor la care vom fi supuşi.
     Ultimul puseu de acuze poate avea însă rădăcini mai adânci şi mai concrete şi nu este exclus ca la originea sa să se afle tocmai acele ţări şi cercuri de interese care nu doresc să împartă şi cu România beneficiile traiului comun european şi care cred că în acest fel pot să ne mai ţină deoparte o perioadă.

Pentru a răspunde fie puteţi intra pe forum fie ne puteţi trimite un mail cu răspunsul dvs. aici