Editorial

Inflaţia de sondaje (de Valentin Stănilă)

     Ca şi cum piaţa sondajelor de opinie n-ar fi suprasaturată, iată s-a ivit din neant, Asociaţia pentru Transparenţă şi Libertate de Expresie (ATLP) cu propria ei investigaţie. Chiar novici în materie, ne dăm seama că trebuie bani nu glumă pentru achitarea notei de plată la astfel de demersuri. Dacă respectiva asociaţie şi-a pus în titulatură cuvântul "transparenţă", s-ar fi cuvenit să ne informeze nu numai despre cine a plătit sondajul dat publicităţii în aceste zile, ci şi cine o finanţează. Dar, aceasta-i altă poveste.
     Important ni se pare un anumit fenomen pe care avem datoria să-l semnalăm cititorilor şi să le oferim pe această bază câteva elemente cu ajutorul cărora pot să-şi formeze o opinie în cunoştinţă de cauză. Devine tot mai evident faptul că selectarea temelor pentru sondaje (şi aici nu ne referim exclusiv la cele derulate de instituţii specializate, ci şi de anumite segmente din mass-media) urmăreşte influenţarea directă a celor chestionaţi, astfel încât rezultatele să corespundă, într-o măsură tot mai mare, intereselor celor care plătesc.
     Nu ne îndoim de faptul că există şi sondaje gândite şi desfăşurate după toate rigorile ştiinţei de profil, sondaje care - potrivit unor bune deprinderi - sunt păstrate la "secret", ele constituind - cu adevărat - sursa de inspiraţie pentru diversele strategii ale autorităţilor publice, ale partidelor politice sau ale unor entităţi reprezentative din mediul de afaceri. Numai că asemenea sondaje - dosite pentru a nu permite muritorilor de rând să cunoască stările de spirit reale din societate - nu fac obiectul analizelor şi comentariilor celor nevoiţi, în marea lor majoritate, să se mulţumească doar cu ceea ce li se oferă selectiv şi partizan tot de către centrele finanţatoare.
     Dacă ar fi să ne ocupăm puţin de sondajul amintitului ONG, cvasianonim, constatăm că însăşi întrebarea care îi vizează pe politicienii "condamnaţi" să se retragă din viaţa politică (stilistic deficitară deoarece conţine de două ori "trebuie") provoacă numeroase nedumeriri în legătură cu obiectivitatea întregului demers.
     S-a urmărit, clar - din start - să se inducă o anumită "idee", să se identifice persoane, să se stabilească un anumit clasament pentru a "construi" apoi, pe această temelie şubredă o campanie mediatică. Că lucrurile stau aşa o confirmă câteva posturi de televiziune şi câteva ziare (bine cunoscute - şi ele - pentru "obiectivitatea" lor) care au avut pregătite, din timp, documentare care să "dezvolte şi să aprofundeze" rezultatele sondajului. Că există forţe politice (şi nu numai) interesate să elimine din viaţa publică unele persoane "incomode" nu mai prezintă de asemenea nicio noutate. Grav este faptul că unii sociologi şi alţi specialişti, împreună cu unii colegi gazetari, se pretează la acest "joc".
     Ce relevanţă are faptul că, bunăoară, 28,7 la sută dintre cei intervievaţi consideră că Ion Iliescu trebuie să se retragă din viaţa politică? Înseamnă că 71,3 la sută fie că nu împărtăşesc această părere, fie nu s-au pronunţat. Dacă îi credem pe cei din a doua categorie (20 la sută) rezultă că tot mai rămân mulţi care intră în prima categorie. Ce concluzie se poate trage de aici? Contează părerea majorităţii sau a minorităţii? Este interesant că - în condiţile în care şi alte persoane din "listă" au înregistrat scoruri asemănătoare - lor nu li se acordă nici pe departe atenţia de care se "bucură" Ion Iliescu în analizele şi comentariile amintite.
     Apare tot mai evident că anumite cercuri (să le numim doar oculte) urmăresc, cu perseverenţă diabolică şi cu mijloace tot mai rafinate, să fie eliminate din spaţiul public mai ales persoane (unele personalităţi autentice) care pot, la viitoarele alegeri, să schimbe radical raportul de forţe de pe scena politică dâmboviţeană. Nu întâmplător, cea mai mare parte a acestora se găsesc în zona de stânga a eşichierului poltiic actual, adică oameni în jurul cărora se pot construi alternative viabile la actuala coaliţie de dreapta.
     Sigur, există contradicţii, frământări şi în interiorul unor structuri de aceeaşi "culoare" politică (inclusiv în PSD), fapt pe care sondajele bine ţintite îl subliniază apăsat prin înălţarea unora şi coborârea altora, dar obiectivul principal îl constituie tot zona de stânga. Faţă de toate acestea devine inevitabilă întrebarea: cum pot influenţa astfel de sondaje votul? Greu de răspuns. Un lucru, însă, este cert: inflaţia de sondaje are - în prezent - drept consecinţă principală amplificarea stării de confuzie din societate. Or, tocmai o asemenea stare este cât se poate de favorabilă pentru manipulări în masă. Legea lui Murphy o confirmă şi se reconfirmă zilnic în spaţiul nostru politic: dacă nu poţi să-i convingi, măcar să-i zăpăceşti!