Daca aveti timp

Regizorul David Esrig

Ieri seară, a căzut cortina peste cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Unul dintre invitaţii de onoare ai festivalului a fost marele regizor David Esrig.

Cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a dorit o repetiţie generală pentru anul viitor, când frumosul burg medieval va deveni alături de Luxemburg, Capitala Culturală a Europei. Indiscutabil, ediţia din acest an a fost o reuşită. În cele 11 zile de teatru, muzică şi dans, cei peste 2500 de participanţi şi zecile de mii de spectatori au putut vedea 300 de spectacole din 70 de ţări. Cum bine ştie directorul acestui prestigios festival, Constantin Chiriac, "sarea şi piperul" unui astfel de eveniment sunt invitaţii. Şi festivalul nu a dus lipsă de personalităţi marcante ale teatrului european şi mondial de la Tompa Gabor, Randy Gener, George Banu până la Jean Guy Lecat, Yana Ross, Andrei Şerban şi David Esrig. Tânăra generaţie nu a avut fericitul prilej de a-l cunoaşte pe acest mare om de teatru, care este David Esrig. Pentru că de foarte mulţi ani, regizorul şi profesorul Esrig trăieşte şi lucrează în Germania. Adevărul este că istoria modernă a teatrului românesc nu poate fi concepută fără montările de referinţă ale lui David Esrig. În fapt, spectacolele sale ca şi cele ale maestrului Liviu Ciulei, au constituit momentele de cotitură ale spectacologiei româneşti. Se poate vorbi în teatrul românesc despre: perioada dinaintea spectacolului Nepotul lui Rameau, în regia lui David Esrig, cu Gheorghe Dinică şi Marin Moraru şi perioada după Nepotul lui Rameau. Nimic nu mai fost la fel după acel spectacol. S-a schimbat ceva profund în modul de a gândi şi a percepe teatrul, chiar dacă eram în anii întunecaţi ai anilor '70. În Germania, David Esrig a înfiinţat o Academie de Teatru şi Film, "Athanor", recunoscută pe plan european. La Sibiu, David Esrig a venit cu montarea Aşteptându-l pe Godot a Teatrului "Athanor" şi a participat la o conferinţă specială dedicată marelui dramatrug irlandez, inclusă în "Anul Internaţional Beckett". Alături de David Esrig au fost prezenţi regizorii Tompa Gabor, care a prezentat şi el o versiune a piesei beckettiene cu Teatrul "Tamasi Aron" din Sfântu-Gheorghe şi Silviu Purcărete cu acelaşi text pus în scenă la Naţionalul sibian.

"Caracas, august 1974. Jean-François Revel îl întâlneşte pe Carlos Rangel. Aşa cum mărturiseşte, Revel va lega cu sclipitorul gânditor venezuelan <<o puternică prietenie personală şi o frăţie intelectuală>>. Cu o modestie nu tocmai comună intelectualilor, Rangel îl roagă să se uite peste câteva pagini. Ajuns la Paris, Revel realizează că are în mâini miezul de foc al unei analize extraordinare. Coordonator al unei ediţii la Editura Robert Lafont, îi oferă imediat un contract lui Rangel. Aşa se explică cum celebra Del buen salvaje al buen revolucionario a apărut pentru prima oară (1976) în franceză - Du bon sauvage au bon revolutionaire -, şi nu în spaniolă. Paris, iunie 1944. Ministrul francez al Afacerilor Externe, Alain Juppé, organizează un dineu în onoarea lui Octavio Paz, laureatul Nobel pentru literatură din 1990. Revel se află printre invitaţi: universitari, filozofi, diplomaţi, sociologi şi jurnalişti. Spre stupefacţia sa, mai toţi invitaţii vorbesc cu un aplomb de mari experţi despre America Latină şi nici unul nu pare interesat de ce ar avea de spus despre continentul său cel care a scris Labirintul singurătăţii şi Căpcăunul filantrop". Dorin Tudoran ("Jurnalul Naţional", 2 iunie 2006)

Legea cinematografiei rămâne în ceaţă

Este incredibil ce se întâmplă! În timp ce filmele româneşti ale tinerei generaţii au succese peste succese - amintim doar participarea fără precedent a trei pelicule româneşti la Festivalul de la Cannes - domnii de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) împreună cu domnii din Ministerul Culturii şi Cultelor dormitează. Se joacă de-a Legea Cinematografiei. Pentru că nici acum, după mai bine de un an de la amendamentele care s-au adus acestei Legi de tinerii cineaşti, ea nu poate fi funcţională. În mometul de faţă, proiectul noii Legi este retrimis de către deputaţi la Comisia de cultură a Camerei,la solicitarea grupurilor PRM şi UDMR. Ei au invocat un protest semnat de mai mulţi regizori, printre care Sergiu Nicolaescu, Geo Saizescu şi Mircea Mureşan, care erau nemulţumiţi că CNC figurează în proiect ca instituţie în subordinea MCC. Ei doresc ca Centrul să fie sub controlul Parlamentului, iar şeful său, ordonator principal de credite. Or, ministrul Iorgulescu declara la mijlocul lunii aprilie, că legea va ieşi în trei săptămâni şi sublinia că anul acesta vor exista două sesiuni de concurs de proiecte. După cum se ştie, CNC ar trebui să organizeze concursul anual în două sesiuni, pentru a sprijini regizorii să facă filme. În realitate, până în acest moment - şi au trecut mai bine de şase luni din acest an - nu există nici o sesiune de concurs şi nici o perspectivă în acest sens.

Evenimente la
Festivalul Internaţional de Film
"Transilvania"

"A fost sau n-a fost?" aplaudat minute în şir

Lungemtrajul de debut al lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost?, care a deschis TIFF-ul clujean, are toate şansele la Trofeul "Transilvania". Pentru că reacţia publicului a fost excelentă, s-a aplaudat atât în timpul filmului, cât şi după terminarea lui, minute în şir. La Cluj au venit actorii Luminiţa Gheorghiu, Ioan Sapdaru, producătorul executiv Daniel Burlac şi directorul de imagine Marius Panduru.

ABBA într-o proiecţie unică

Ieri seară, clujenii şi invitaţii au avut parte de o plăcută surpriză. Timp de 96 de minute au putut vedea la Cinema Echinox, sub cerul liber, filmul ABBA. Regia este semnată de Lasse Halstrom şi a fost realizat în 1977, în plină glorie a acestei formaţii. O proiecţie unică, nu doar pentru fanii grupului, ci şi pentru cei care nu s-au ciocnit de fenomenul "ABBA" la vremea lui.

"Odă bucuriei" din Polonia, în competiţie

Filmul polonez Odă bucuriei, care a primit Premiul special al juriului la Festivalul de Film Polonez de anul trecut, participă în competiţie şi rulează în această seară, la ora 20, 30, la Cinema Republica. El este realizat de trei tineri regizori: Anna Kazejak-Dawid, Jan Komasa şi Maciej Migas.

"Pianul mecanic"

Pianul mecanic
La Librăria Kretzulescu-Humanitas puteţi găsi romanul Pianul mecanic, de Kurt Vonnegut, publicat la Editura Humanitas în colecţia "Raftul Denisei". Traducerea din engleză îi aparţine Sandei Aronescu. În fapt, este vorba de primul roman scris în 1952 de către acest prolific autor american. Puţini ştiu că el a studiat mai întâi chimia şi biologia, după care la 20 de ani s-a înrolat în armată. A fost luat prizonier la Dresda în 1945, şi este martor la bombardamentul asupra oraşului, experienţă atroce care îi inspiră romanul Abatorul cinci sau Cruciada copiilor. Întors în America, el îşi reia studiile, dar de data aceasta în antropologie. Între anii 1946-1950 se angajează la compania General Electric, postură satirizată în romanul care acum se află în librăriile noastre. În Pianul mecanic el construieşte o Curte a Miracolelor high-tech, în care criteriul de selecţie al indivizilor speciei este I.Q.-ul. Acţiunea se petrece în oraşul Ilium, unde numai indivizii supradotaţi îşi permit luxul de a munci. Toţi ceilalţi au fost înlocuiţi de maşini inteligente. Acest univers ciudat este patronat de computerul suprem EPICAC. Paul Proteus, personajul principal al cărţii, deşi este un specimen adaptat şi adaptabil alege schimabrea. El porneşte revoluţia împotriva maşinilor atotstăpânitoare. Dar această alegere dificilă se va întoarce împotriva lui. Cronicarul de la "The New York Times" remarca: "În Pianul mecanic există pasaje de un comic irezistibil, cum sunt cele despre tabăra de pregătire şi recreere a inginerilor aspiranţi, în care paralela cu resortuirle obişnuite ale lumii noastre devine evidentă. Fie că se va dovedi um mare profet, fie că nu, Vonnegut este fără îndoială un scriitor satiric de primă clasă".

Pagină realizată de Irina Budeanu
irina.budeanu@azi.ro