La doar câteva zile după ce a fost criticată de Comisia Europeană, Bulgaria raportează primele succese notabile în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. Este vorba de condamnarea unui magistrat şi identificarea a patru reţele criminale care acţionează pe teritoriul ţării. Un expert german susţine însă că mai sunt multe de făcut pentru ca oficialii de la Bruxelles să fie mulţumiţi.

     Magistratul Stefan Stefanov a fost condamnat, acum două zile, la trei ani de închisoare din cauză că a solicitat 1.500 de dolari pentru a abandona o investigaţie, aceasta fiind cea mai aspră sentinţă primită de un oficial bulgar acuzat de corupţie. De asemenea, în primii cinci ani după eliberare, Stefanov nu va avea voie să profeseze şi orice încălcare a legii în perioada amintită îl poate trimite din nou după gratii, a informat site-ul de ştiri novinite.com. Sursa citată a mai anunţat că, potrivit poliţiei bulgare, 60% dintre cele 30.494 de infracţiuni comise la Sofia în 2005 au fost soluţionate până acum. Nici Serviciul Naţional pentru Combaterea Criminalităţii Organizate (SNCCO) nu se lasă mai prejos şi susţine că a identificat patru mari reţele de infractori şi pe liderii lor. Referindu-se la criticile Uniunii Europene, Ilia Iliev, secretar de stat în Ministerul de Interne, a declarat că există slăbiciuni în cadrul SNCCO, dar a caracterizat drept false afirmaţiile potrivit cărora membrii săi ar fi incompetenţi.
     Din raportul magistratului german Klaus Jansen, desemnat de Comisia Europeană să evalueze performanţele sistemului judiciar din Bulgaria, reiese însă altceva. Şi anume faptul că autorităţile bulgare nu par prea interesate să limiteze traficul de persoane, de droguri sau de bunuri contrafăcute. Conform lui Jansen, faptul că nici măcar una dintre armele folosite în ultimele asasinate nu figurează în registrul oficial demonstrează că există şi trafic de arme. Detalii din raportul magistratului german au fost publicate, pentru prima dată, în numărul de ieri al cotidianului "Die Welt".

Aderarea va căpăta importanţă în 2009
     Alegerea datei de 1 ianuarie 2007 pentru integrarea României şi Bulgariei în UE are o importanţă mai mult simbolică deoarece deciziile europene majore vor fi adoptate abia începând din 2009, potrivit unei analize publicate pe site-ul Institutului pentru Politici Europene Europeum, cu sediul la Praga. Analiştii au pus sub semnul întrebării participarea efectivă a României şi Bulgariei la procesul decizional al Uniunii Europene, în ipoteza în care aderarea celor două ţări va avea loc la 1 ianuarie 2007. Semnificativ în acest sens este faptul că negocierile pe marginea bugetului european pentru perioada 2007-2013 s-au încheiat în absenţa reprezentanţilor celor două state, deşi acestea sunt direct interesate. Pe de altă parte, politica agricolă europeană ar putea fi revizuită cel mai devreme în 2009, an în care vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European şi va fi stabilită componenţa Comisiei Europene.
     În aceste condiţii, singura problemă de importanţă majoră în cadrul Uniunii Europene asupra căreia cele două state s-ar putea pronunţa, în 2007, este viitorul Constituţiei europene. Anul viitor ar putea fi crucial în această privinţă, deoarece în Franţa şi Olanda vor avea loc alegeri generale, iar Germania, care va prelua preşedinţia semestrială a UE la 1 ianuarie 2007, este hotărâtă să transforme problema adoptării Constituţiei europene într-o prioritate a mandatului său.

Dan Stancu
dan.stancu@azi.ro

     Cetăţenii din Republica Muntenegru se vor prezenta, mâine, la urne pentru a alege dacă devin independenţi sau menţin uniunea cu Serbia, în cadrul unui referendum considerat istoric. Belgradul este în favoarea menţinerii statutului actual, cu riscul deteriorării relaţiilor cu Podgoriţa în cazul unui rezultat favorabil independenţei.

     Aproape 485.000 de alegători cu drept de vot sunt aşteptaţi să răspundă cu "da" sau "nu" la întrebarea: "Doriţi ca Muntenegru să fie un stat independent, cu legitimitate internaţională şi juridică?". Creditaţi cu peste 56 la sută din voturi în sondaje, susţinătorii independenţei, în frunte cu liderii ţării, ar trebui să poată depăşi pragul de 55 la sută fixat de Uniunea Europeană pentru ca victoria lor să fie validată, în condiţiile unei participări care trebuie să fie mai mare de 50 la sută. Liderii muntenegreni consideră însă că şi un procentaj mai mic decât cel de 55 la sută impus de UE, va demonstra dorinţa de independenţă a populaţiei. În schimb, partizanii menţinerii uniunii cu Serbia, conduşi de Partidul Socialist al Poporului, care a denunţat tentative de cumpărare a voturilor şi presiuni ale puterii asupra alegătorilor, speră până în ultimul moment să reuşească să inverseze tendinţa pro-independenţă.
     Referendumul de mâine este organizat conform standardelor UE, care a insistat pentru un rezultat lipsit de ambiguitate, sub supravegherea atentă a observatorilor străini şi locali. S-a anunţat o numărătoare paralelă a voturilor şi anunţarea rezultatului estimat la o oră dupa închiderea urnelor. Organizaţiile non-guvernamentale au remarcat în general corectitudinea campaniei electorale, ambele blocuri prezentându-şi în faţa populaţiei punctele de vedere. Campania pentru referendumul de mâine s-a încheiat joi seara, când blocul guvernamental pro-independenţă a organizat un ultim miting, în capitala Podgoriţa.

Test de maturitate
     Zeci de mii de persoane s-au adunat în capitala Republicii Muntenegru pentru a-şi exprima voinţa ca fosta republică iugoslavă să devină independentă. Atmosfera a fost asemănătoare cu cea de pe stadioane - atât simpatizanţi ai Blocului pentru Independenţă, cât şi cei ai Blocului pentru Uniunea cu Serbia defilând prin oraş în sunet de sirene şi agitând drapele şi pancarte. "Muntenegru va da un examen istoric de maturitate. A sosit momentul ca să fie liberă", a declarat mulţimii premierul Milo Djukanovici, susţinător al independenţei, în prezenţa preşedintelui republicii, Filip Vujanovici. Peste 50.000 de persoane au fost prezente, potrivit poliţiei, în timp ce organizatorii au estimat că numărul asistenţei s-a ridicat la 100.000 de persoane.
     Numeroase personalităţi muntenegrene, oameni politici, intelectuali, artişti şi sportivi s-au alăturat mulţimii adunate la Podgoriţa.

Consecinţe ale independenţei
     În cazul în care referendumul va decide independenţa, acest lucru va însemna sfârşitul fostei Iugoslavii, de care s-au detaşat, pe rând, Slovenia, Croaţia, Bosnia şi Macedonia, în cursul războaielor balcanice din anii '90. Independenţa va avea pentru muntenegrenii care o doresc, o valoare simbolică: recunoaşterea identităţii lor în faţa Serbiei vecine, cu tendinţe dominatoare.
     De altfel, premierul sârb, Vojislav Kostuniţa, a făcut un ultim apel la menţinerea unităţii federaţiei Serbia şi Muntenegru. Guvernul de la Belgrad va trebui însă restructurat dacă Muntenegru va obţine independenţa, câţiva miniştri federali precum cel de Externe şi cel al Apărării pierzându-şi funcţiile la nivel de uniune. Serbia ar pierde şi ieşirea la Marea Adriatică. Muntenegru este o republică cu doar 600000 locuitori şi o geografie care combină munţi foarte înalţi cu litoralul Mării Adriatice - principala destinaţie de vară a turiştilor din Serbia. Votarea independenţei ar marca de asemenea punctul culminant la carierei premierului Milo Djukanovici (44 de ani), ultimul lider balcanic care a rămas la putere după dezmembrarea fostei Iugoslavii, devenind un adept înflăcărat al independenţei.
     Muntenegru, care are 650.000 de locuitori, şi Serbia, cu o populaţie de aproape 15 ori mai mare, au format, în 2003, pe ruinele Iugoslaviei, o uniune destul de lejeră, ale cărei instituţii comune sunt considerate în prezent ineficiente. Deşi rămâne foarte legat din punct de vedere istoric şi cultural de Serbia, Muntenegru dispune deja de o autonomie aproape totală, având, printre altele, o monedă (euro), politica internă şi economică, legi şi servicii vamale diferite de cele ale Belgradului.
     Pe de altă parte, UE s-a apus multă vreme apariţiei unui nou stat de mici dimensiuni în Balcani, însă în final a acceptat ideea independenţei Muntenegrului, privind în acelaşi timp procesul obţinerii ei cu maximum de precauţii, pentru a evita instabilitatea politică, a comentat AFP.

Radu Teodor Popescu
radu.popescu@azi.ro

     Potrivit oficialului citat, Uniunea va trebui să profite de acest interval de timp pentru a îmbunătăţi funcţionarea instituţiilor publice, dar şi pentru a convinge opinia publică de avantajele valului de extindere din 2004. "Având în vedere că mai sunt mulţi ani până la următoarea extindere, ar trebui să ne concentrăm pe îmbunătăţirea imediată a capacităţii de funcţionare a instituţiilor europene actuale, şi nu doar pe capacitatea de absorbţie abstractă, în viitorul îndepărtat", a declarat Rehn.
     Acesta a mai spus că amânarea unei decizii privind data aderării României şi Bulgariei precum şi suspendarea discuţiilor cu Serbia au transmis un semnal statelor candidate şi cetăţenilor că Uniunea tratează cu seriozitate respectarea criteriilor de aderare. UE trebuie, totuşi, să-şi respecte angajamentele asumate faţă de statele candidate, în cazul în care acestea vor îndeplini criteriile impuse, a precizat el. Comisarul a explicat că reforma instituţională a Uniunii şi revizuirea bugetului european, obiective pe care le-a numit "Agenda 2009", trebuie să se încheie înainte ca UE să permită integrarea a noi membri. Olli Rehn a avertizat asupra riscurilor pe care le prezintă stabilirea unei frontiere estice definitive a Uniunii, în contextul actualelor dezbateri privind limitele capacităţii de absorbţie a unor noi ţări membre. "Capacitatea de absorbţie se referă la posibilitatea Uniunii de a primi noi membri continuând în acelaşi timp să funcţioneze în mod efectiv. Este un concept funcţional, nu unul geografic", a comentat Rehn.

Islanda, al 26-lea stat membru?
     Islanda, care se confruntă cu probleme financiare, ar putea fi următoarea ţară care se alătură Uniunii Europene, după aderarea României şi Bulgariei, a anunţat Olli Rehn. În opinia sa, Islanda, care nu şi-a manifestat niciodată intenţia de a se alătura forului comunitar, îndeplineşte cu siguranţă criteriile pentru a deveni stat-candidat, din moment ce este o ţară europeană care respectă valorile europene.
     Premierul islandez, Halldor Asgrimsson, a declarat, în luna februarie, că Islanda s-ar putea integra în Uniunea Europeană până în 2015. El a adăugat însă că o decizie de a adopta moneda comunitară va depinde de evoluţia unor state din din afara zonei euro - Marea Britanie, Suedia şi Danemarca - pieţe importante pentru exporturile islandeze. Ţară cu 300.000 de cetăţeni şi membră a Alianţei Nord-Atlantice, Islanda trece prinr-o perioadă financiară critică, după ce moneda naţională s-a devalorizat cu circa 20 la sută faţă de euro. Inflaţia a ajuns la peste zece procente, iar dobânzile au crescut, joi, la 12,25 la sută.
     Luna aceasta, Asgrimsson şi-a temperat entuziasmul pentru integrarea europeană, precizând că Islanda ar putea adera la blocul comunitar în viitor, dacă Nordul Europei, privit unitar, se va integra mai bine în organizaţie. Islanda este semnatară a Acordului european pentru comerţ liber, ceea ce îi permite accesul la 80 la sută din piaţele interne ale Europei. Premierul islandez îi urmează în funcţie actualului guvernator al Băncii Islandei, David Oddsson, un eurosceptic care a preferat, în calitate de premier, dezvoltarea parteneriatului cu Statele Unite.

     "Este timpul să le permitem cetăţenilor aliaţilor noştri în războiul împotriva terorismului să sosească în Statele Unite pentru căsătorii, aniversări sau înmormântări, fără să se supună deciziei arbitrare a unui birocrat de ambasadă", a declarat republicanul Rick Santorum (foto), în susţinerea amendamentului său, adoptat în cadrul unui proiect de lege privind imigraţia. Potrivit senatorului, acest amendament nu priveşte decât Polonia, singura ţară din lume, de curând membră a UE, care a îndeplinit noile criterii solicitate de Washington. Totuşi, textul adoptat nu menţionează explicit această ţară: pentru o perioadă de doi ani, legea scuteşte de viză cetăţenii unei ţări membre a Uniunii Europene şi care a contribuit cu cel puţin un batalion (între 300 şi 1.000 de militari) la operaţiunile din Irak sau Afganistan, cu condiţia ca Departamentul de Stat şi Departamentul pentru Securitate Internă să nu aibă obiecţii. Numele Poloniei nu apare explicit în amendamentul în cauză - redactat de senatorul de origine poloneză, Barbara Mikulski - pentru a nu generea tensiuni între SUA şi alte ţări care speră să fie incluse în programul de scutire a vizelor pentru America. "Polonezii nu înţeleg şi, sincer, nici eu, de ce Franţa se numără printre cele 27 de ţări care beneficiază de scutirea de viză, însă nu şi Polonia ai cărei militari ni s-au alăturat din primele zile în războiul din Irak", a declarat congresmanul democrat Barbara Mikulski.
     Ambasadorul polonez, Janusz Reiter, a salutat decizia Senatului american, însă a apreciat că mai sunt încă multe de făcut până când cetăţenii vor călători în SUA fără viză. "Aceasta este o situaţie cu totul diferită, ceea ce nu înseamnă însă că problema obţinerii vizelor pentru polonezi a fost elimintă. Totuşi suntem mai aproape mai mult ca oricând de atingerea acestui obiectiv", a subliniat Reiter. Vizele reprezintă un punct sensibil în relaţiile dintre Statele Unite şi Polonia. Cetăţenii polonezi au nevoie de acestea pentru a pătrunde în Statele Unite, în timp ce americanii pot intra fără restricţii în Polonia. Măsura Senatului nu va deveni efectivă decât după ce va fi adoptată şi de Camera Reprezentanţilor. (R.T.P.)