| Uitând că este plătit din bani publici la o
instituție echidistantă politic |
Stolojan pune umărul la
formarea
partidului prezidențial |
Consilierul prezidențial Theodor Stolojan,
fost președinte al PNL, dorește să se implice în viața politică a acestui partid și
să propună un proiect politic care să ducă la coagularea forțelor de dreapta,
inclusiv la fuziunea PNL-PD și nu exclude posibilitatea creării unei alte structuri
politice.
Stolojan a făcut declarații în acest sens luni seară, la
emisiunea "Marius Tucă Show" de la Antena 1.
"Voi încerca, împreună cu colegi din Partidul Național
Liberal, să tragem câteva semnale de alarmă, să propunem un proiect politic, care
sigur că, din punctul meu de vedere, trebuie să ajungă în final la această coagulare
a forțelor politice de dreapta, deci inclusiv fuziunea dintre PNL și PD. Cred cu tărie
în acest proiect", a spus Stolojan.
El a mai spus că, în măsura în care va constata că PNL nu
vede mai departe de momentul în care se află la putere, nu sesizează pericolele care
apar și nu poate opri "deteriorarea poziției sale pe scena politică", va
trebui să se gândească foarte bine ce decizie va lua.
Solicitat să precizeze dacă, în cazul în care nu reușește
în demersul său, se gândește la înființarea unei noi structuri politice, Stolojan a
răspuns că nu s-a gândit la așa ceva. "Cred că oamenii cu care am lucrat în
PNL, oamenii responsabili, înțeleg pericolul în care se află acest partid. Nu mai
vorbesc de modul în care evoluează Alianța; dacă nimic nu se schimbă, sigur că
toată lumea vede ce se întâmplă cu această Alianță. Eu cred că putem, în cadrul
Partidului Național Liberal, să realizăm această schimbare".
Întrebat cum ar putea reuși această schimbare, el a menționat
că nu se poate face decât prin crearea unui curent de opinie care să susțină aceste
idei. "Eu nu sunt absurd. Datoria mea este să merg pe acest drum. Dacă vom reuși,
este foarte bine, dacă nu vom reuși, va trebui să analizăm, să luăm o
hotărâre", a continuat Stolojan.
La insistențele moderatorului, întrebat dacă nu exclude în
totalitate faptul că ar putea fi vorba, la un moment dat, de o construcție politică,
Stolojan a răspuns: "Categoric, nu exclud, pentru că, până la urmă, sunt niște
valori liberale, sunt niște idealuri pentru care lupt".
Totodată, Theodor Stolojan a indicat că un alt mod al
implicării sale în viața publică este legat de pozițiile pe care le va lua în
calitatea sa de consilier prezidențial, apreciind că, până acum, nu a ieșit prea mult
în public, în susținerea unor puncte de vedere ale președintelui și ale
Administrației Prezidențiale. "Am plecat de la convingerea că noi trebuie să avem
o anumită discreție. Vom fi mai activi", a adăugat el, menționând, în acest
sens, domeniul fiscal, a cărui reformă trenează în opinia sa, domeniul pensiilor sau
cel al administrației publice.
Pe de altă parte, Stolojan a spus că, în perioada în care a
fost președinte al PNL, nu a susținut anumite grupuri.
"Domnul Tăriceanu are un grup foarte restrâns care ia
decizii și care apoi sunt dezbătute, poate uneori nu sunt dezbătute, alteori sunt, pur
și simplu, comunicate. Eu n-am avut un grup în PNL, eu am format o echipă și am
căutat să fiu echidistant față de toți membrii PNL, deși știam că un anumit grup,
format, de exemplu, în jurul domnului Patriciu, din punct de vedere politic, avea cu
totul alte vederi decât am avut noi la vremea respectivă", a continuat el,
menționând că acel grup nu dorea alianță cu PD sau fuziune.
Eterna soluție de avarie
Consilierul prezidențial a negat speculațiile că ar fi purtat
discuții, în vara anului trecut, în vederea desemnării sale ca prim-ministru, dar a
admis că s-ar fi angajat într-o astfel de acțiune dacă președintele Traian Băsescu
l-ar fi propus, însă numai după o analiză atentă. "Dacă dânsul ar fi făcut
acest lucru, sigur că m-aș fi angajat într-o asemenea acțiune, după ce aș fi făcut
o analiză politică, împreună cu partidele, pentru a vedea ce fel de majoritate
parlamentară se poate construi".
Referitor la o declarație recentă a liderului PSD Mircea
Geoană, potrivit căreia Theodor Stolojan este pe post de "eternă soluție de
avarie", consilierul prezidențial a spus că i-ar dori oricăruia dintre liderii
politici să știe că are un om pe care se poate baza în caz de criză.
Nu se consideră lustrabil
Stolojan este de acord cu Legea lustrației, dar apreciază că
nu este "lustrabil" și că amendamentul la proiectul legii care viza persoanele
cu responsabilități în domeniul operațiunilor valutare din timpul regimului comunist
îl "țintea" pe el.
Menționând că, la Comisia juridică din Senat, amendamentul a
fost propus de un reprezentant al PSD și a fost "îmbrățișat, cu mare
bucurie", de liberalii din comisie, Stolojan a afirmat că acel amendament dovedește
"neprofesionalism", pentru că, de exemplu, persoana care face încasări și
plăți valutare, chiar dacă este casier, are o responsabilitate. El a subliniat că
trebuie definit ce înseamnă cei cu responsabilități în acest domeniu.
Referitor la termenul de operațiuni valutare, Stolojan a arătat
că poate demonstra "cu dicționar" din vremea respectivă că direcția
valutară și a relațiilor financiare internaționale, în care a lucrat, nu a făcut
operațiuni valutare.
Consilierul prezidențial a mai spus că a discutat pe acest
subiect cu inițiatorii proiectului, inclusiv cu Mona Muscă, spunându-le că, dacă se
dorește să se facă referire la operațiunile valutare ale fostei Securități, trebuie
introdusă sintagma "operațiuni valutare speciale". |
|
|
Dezamăgit de prestația
lui Tăriceanu |
După Traian Băsescu, consilierul prezidențial
Theodor Stolojan regretă că l-a delegat pe Călin Popescu-Tăriceanu să conducă
Partidul Național Liberal.
Stolojan a declarat că, "văzând ce s-a întâmplat între
timp", ar fi preferat să fi delegat pe altcineva la șefia PNL. El a precizat că,
la început, a crezut că Tăriceanu va continua orientarea partidului spre fuziunea cu
PD, pentru crearea unei forțe politice de dreapta, dar că, între timp, premierul și-a
format "un grup" și nu a reușit să păstreze un echilibru.
Stolojan a declarat că Băsescu nu a încercat
"niciodată" să îl convingă să renunțe la candidatura la Președinție în
alegerile din 2004, pentru a-i lua locul. El a precizat că a renunțat la candidatură
din cauza epuizării fizice și psihice, rezultate din alegerile locale din 2004.
Stolojan a precizat că, în momentul în care a decis să
renunțe la candidatura la Președinție, Băsescu a fost de părere că desemnarea unui
nou candidat din partea Alianței nu trebuie făcută pe loc, pentru că ar fi putut
să-și dorească această candidatură fie Mona Muscă, fie Călin Popescu Tăriceanu.
Fostul lider liberal a spus că, în noiembrie 2004, a delegat
președinția PNL lui Călin Popescu Tăriceanu, urmând ca, în momentul
însănătoșirii, să își reia locul la conducerea partidului.
"De ce nu am revenit în PNL? Pentru că, din momentul în
care s-a început formarea Guvernului, nu mai eram dorit de grupul care forma Guvernul.
Tăriceanu nu m-a sunat pentru a mă chema să contribui la formarea Guvernului", a
spus Stolojan.
El a precizat că a vorbit cu Traian Băsescu și a hotărât să
intre în echipa de consilieri prezidențiali. |
 |
| Acum 65 de ani - 10 mai
1941 |
Din "Însemnările
zilnice"
ale regelui Carol al II-lea* |
Mă scol devreme.
Vreau să văd cât mai de departe aspectul acestui grup de insule ale Bermudei, despre
care am auzit atâtea minuni. Trecem, ca să intrăm în portul Hamilton, pe lângă o
mulțime de insulițe. Peste tot, sclipesc în soare pete albe. Din depărtare, fac
impresia unor pereți de stânci calcare. Sunt acoperișurile caselor. Una din lipsurile
mari ale Bermudei este apa, care trebuie adusă din altă parte cu tancuri. Ca un
paliativ, se strânge apa de ploaie. Deci, toate acoperișurile sunt înclinate și
pictate în alb, iar binefăcătoarea apă se strânge în rezervoare. Pare-se că astfel
se poate aduna o cantitate respectabilă, care este de un foarte mare folos. Portul
Hamilton este într-o baie, și cheiul de acostare este chiar în centrul comercial al
orașului. În partea opusă, sunt vile foarte drăguțe, înconjurate de o splendidă
vegetație, dintre cari se desprind la prima vedere splendizii palmieri imperiali, cu
trunchiul lor alb, parcă ar fi de beton. Primul aspect al orașului, văzut de pe vapor,
pare, într-adevăr, a fi o escală colonială. În lungul unei străzi care urmează
malul mării, sunt așezate comptuoare comerciale.
Activitatea portului pare a fi mare. E multă mișcare. Par a
predomina negrii. Acostăm după toate regulile. Se urcă pe bord agenții
oficialităților, pentru diversele controluri. Pe noi nu ne plictisesc. Chiar ne anunță
că, în scurt timp, va veni guvernatorul să mă salute. Sosește în trăsură, pe
această insulă automobilele nu sunt permise, un general tipic englez, Sir Denis Bernard,
însoțit de adjutantul său. Este extrem de amabil și conversația este ușoară. Pentru
timpul cât stau aci, îmi pune la dispoziție un ofițer, lt. E. A. Cameron, din
Regimentul scoțian cu același nume, din care un batalion este în garnizoană aci.
Face plăcere de a vedea acești ofițeri curați, cu
fustulițele lor, care-ți dau aspectul unei vechi civilizații. În modul cel mai amabil,
s-au ocupat de toate. Ne-au rezervat odăile la hotel, s-au ocupat de bagaje etc.
Părăsim vaporul, eu cu lt. Cameron în trăsura guvernatorului, luând cu mine cele
două cățele mici, iar Duduia vine cu Ernest într-o a doua, luând cu ei pudelii.
Bineînțeles, pe chei fotografii sunt îndeosebi interesați în Duduia și în câni.
Cum părăsim portul, priveliștea se înveselește și încep a
pricepe reputația de paradis ce i s-a făcut acestui loc. Căsuțe englezești, cu un
oareșicare aspect colonial, înconjurate de grădini înflorite. Totul dă aspectul de
veselie și de liniște, contrastând atât de mult cu neliniștea și distrugerea din
Europa. După 20 de minute de drum, ajungem la Hotelul "Belmont Manor", trecând
pe lângă proprietăți mai mari și prin păduri înflorite. Hotelul este așezat
lângă mare, în mijlocul unui golf. E simplu, curat și confortabil. [...] Chiar din
primele ceasuri, ne simțim bine aci. E atâta liniște!
Azi, la noi, e sărbătoare națională. Primul 10 Mai fără
mine. Va avea loc, probabil, obijnuita paradă, la care Mihăiță va asista pentru prima
dată în noua lui demnitate, de mareșal. Gândurile mele și ale Duduii sunt acolo
departe, lângă acel nenorocit Copil, care trebuie să se simtă atât de singur și la
cheremul nescrupulosului acela de trădător, Antonescu.
Faptul că pe Mihăiță l-a făcut mareșal este pentru mine
extrem de semnificativ. Antonescu și-a pregătit terenul pentru el însuși și
însemnează, fără doar și poate, că e hotărât a antrena România în război. Darea
Bastonului lui Mihăiță este ilogică, căci el n-a făcut război, dar, pe de altă
parte, mă bucură, căci este repararea obrăzniciilor ce i s-au făcut la început.
Antonescu, neavând decât gradul de general de divizie, în aroganța lui paranoică s-a
grăbit să desființeze celelalte grade de general și, printr-o hotărâre a Consiliului
de Miniștri, a acordat Băiatului același grad cu el, ceea ce este împotriva oricărei
tradiții militare ori monarhice. |
* Editura Scripta, 2003 |
 |
La Capșa, unde vin toți
seniorii (XIV) |
Cu desființarea cafenelei din cadrul Casei Capșa, toată această lume a dispărut,
văduvind Bucureștii de unul dintre locurile cele mai pitorești și interesante, unde
scria Manole Filitti - s-au consumat întâmplări și dispute "ale mai multor
generații de minți și limbi ascuțite ale tuturor ramurilor de activitate ale
intelectualității românești". Chiar dacă, până la instaurarea regimului
comunist și câtva timp după aceea, o parte din obișnuiții Cafenelei, mai ales
scriitori, s-au mutat în cofetărie, continuând să se întâlnească, să facă
comentarii, critică literară, să schimbe idei.
Dar niciodată atmosfera și farmecul Cafenelei nu au mai putut
fi reînviate... (Mioara Ioniță - "Magazin istoric", 9 mai-9 iunie
1999) |
|