Prima pagină format PDF | Forum | Editorial | Arhiva | Redacția | Angajări | Contactați-ne | Oferta publicitate

spacer1.jpg (1537 bytes)

Prima pagină
Calendar
AZI e ziua ta
ANDO
AZI în cifre
Viața de lângă noi
Externe
Comentariul zilei
Sport
Demnitarul de serviciu
Jurnal - Carol al II-lea
Bucureștii de altă dat`
Finanțe/Bănci
Starea economiei
Coșul zilnic
Eveniment
Politică
Sănătate
Utile
Dacă aveți timp
Fără drepturi de autor
Telecomanda
Vă dorim o zi bună
Pavel
Întrebarea de azi


 

Uitând că este plătit din bani publici la o instituție echidistantă politic

Stolojan pune umărul la formarea
partidului prezidențial

     Consilierul prezidențial Theodor Stolojan, fost președinte al PNL, dorește să se implice în viața politică a acestui partid și să propună un proiect politic care să ducă la coagularea forțelor de dreapta, inclusiv la fuziunea PNL-PD și nu exclude posibilitatea creării unei alte structuri politice.

     Stolojan a făcut declarații în acest sens luni seară, la emisiunea "Marius Tucă Show" de la Antena 1.
     "Voi încerca, împreună cu colegi din Partidul Național Liberal, să tragem câteva semnale de alarmă, să propunem un proiect politic, care sigur că, din punctul meu de vedere, trebuie să ajungă în final la această coagulare a forțelor politice de dreapta, deci inclusiv fuziunea dintre PNL și PD. Cred cu tărie în acest proiect", a spus Stolojan.
     El a mai spus că, în măsura în care va constata că PNL nu vede mai departe de momentul în care se află la putere, nu sesizează pericolele care apar și nu poate opri "deteriorarea poziției sale pe scena politică", va trebui să se gândească foarte bine ce decizie va lua.
     Solicitat să precizeze dacă, în cazul în care nu reușește în demersul său, se gândește la înființarea unei noi structuri politice, Stolojan a răspuns că nu s-a gândit la așa ceva. "Cred că oamenii cu care am lucrat în PNL, oamenii responsabili, înțeleg pericolul în care se află acest partid. Nu mai vorbesc de modul în care evoluează Alianța; dacă nimic nu se schimbă, sigur că toată lumea vede ce se întâmplă cu această Alianță. Eu cred că putem, în cadrul Partidului Național Liberal, să realizăm această schimbare".
     Întrebat cum ar putea reuși această schimbare, el a menționat că nu se poate face decât prin crearea unui curent de opinie care să susțină aceste idei. "Eu nu sunt absurd. Datoria mea este să merg pe acest drum. Dacă vom reuși, este foarte bine, dacă nu vom reuși, va trebui să analizăm, să luăm o hotărâre", a continuat Stolojan.
     La insistențele moderatorului, întrebat dacă nu exclude în totalitate faptul că ar putea fi vorba, la un moment dat, de o construcție politică, Stolojan a răspuns: "Categoric, nu exclud, pentru că, până la urmă, sunt niște valori liberale, sunt niște idealuri pentru care lupt".
     Totodată, Theodor Stolojan a indicat că un alt mod al implicării sale în viața publică este legat de pozițiile pe care le va lua în calitatea sa de consilier prezidențial, apreciind că, până acum, nu a ieșit prea mult în public, în susținerea unor puncte de vedere ale președintelui și ale Administrației Prezidențiale. "Am plecat de la convingerea că noi trebuie să avem o anumită discreție. Vom fi mai activi", a adăugat el, menționând, în acest sens, domeniul fiscal, a cărui reformă trenează în opinia sa, domeniul pensiilor sau cel al administrației publice.
     Pe de altă parte, Stolojan a spus că, în perioada în care a fost președinte al PNL, nu a susținut anumite grupuri.
     "Domnul Tăriceanu are un grup foarte restrâns care ia decizii și care apoi sunt dezbătute, poate uneori nu sunt dezbătute, alteori sunt, pur și simplu, comunicate. Eu n-am avut un grup în PNL, eu am format o echipă și am căutat să fiu echidistant față de toți membrii PNL, deși știam că un anumit grup, format, de exemplu, în jurul domnului Patriciu, din punct de vedere politic, avea cu totul alte vederi decât am avut noi la vremea respectivă", a continuat el, menționând că acel grup nu dorea alianță cu PD sau fuziune.

Eterna soluție de avarie
     Consilierul prezidențial a negat speculațiile că ar fi purtat discuții, în vara anului trecut, în vederea desemnării sale ca prim-ministru, dar a admis că s-ar fi angajat într-o astfel de acțiune dacă președintele Traian Băsescu l-ar fi propus, însă numai după o analiză atentă. "Dacă dânsul ar fi făcut acest lucru, sigur că m-aș fi angajat într-o asemenea acțiune, după ce aș fi făcut o analiză politică, împreună cu partidele, pentru a vedea ce fel de majoritate parlamentară se poate construi".
     Referitor la o declarație recentă a liderului PSD Mircea Geoană, potrivit căreia Theodor Stolojan este pe post de "eternă soluție de avarie", consilierul prezidențial a spus că i-ar dori oricăruia dintre liderii politici să știe că are un om pe care se poate baza în caz de criză.

Nu se consideră lustrabil
     Stolojan este de acord cu Legea lustrației, dar apreciază că nu este "lustrabil" și că amendamentul la proiectul legii care viza persoanele cu responsabilități în domeniul operațiunilor valutare din timpul regimului comunist îl "țintea" pe el.
     Menționând că, la Comisia juridică din Senat, amendamentul a fost propus de un reprezentant al PSD și a fost "îmbrățișat, cu mare bucurie", de liberalii din comisie, Stolojan a afirmat că acel amendament dovedește "neprofesionalism", pentru că, de exemplu, persoana care face încasări și plăți valutare, chiar dacă este casier, are o responsabilitate. El a subliniat că trebuie definit ce înseamnă cei cu responsabilități în acest domeniu.
     Referitor la termenul de operațiuni valutare, Stolojan a arătat că poate demonstra "cu dicționar" din vremea respectivă că direcția valutară și a relațiilor financiare internaționale, în care a lucrat, nu a făcut operațiuni valutare.
     Consilierul prezidențial a mai spus că a discutat pe acest subiect cu inițiatorii proiectului, inclusiv cu Mona Muscă, spunându-le că, dacă se dorește să se facă referire la operațiunile valutare ale fostei Securități, trebuie introdusă sintagma "operațiuni valutare speciale".

Dezamăgit de prestația lui Tăriceanu

     După Traian Băsescu, consilierul prezidențial Theodor Stolojan regretă că l-a delegat pe Călin Popescu-Tăriceanu să conducă Partidul Național Liberal.
     Stolojan a declarat că, "văzând ce s-a întâmplat între timp", ar fi preferat să fi delegat pe altcineva la șefia PNL. El a precizat că, la început, a crezut că Tăriceanu va continua orientarea partidului spre fuziunea cu PD, pentru crearea unei forțe politice de dreapta, dar că, între timp, premierul și-a format "un grup" și nu a reușit să păstreze un echilibru.
     Stolojan a declarat că Băsescu nu a încercat "niciodată" să îl convingă să renunțe la candidatura la Președinție în alegerile din 2004, pentru a-i lua locul. El a precizat că a renunțat la candidatură din cauza epuizării fizice și psihice, rezultate din alegerile locale din 2004.
     Stolojan a precizat că, în momentul în care a decis să renunțe la candidatura la Președinție, Băsescu a fost de părere că desemnarea unui nou candidat din partea Alianței nu trebuie făcută pe loc, pentru că ar fi putut să-și dorească această candidatură fie Mona Muscă, fie Călin Popescu Tăriceanu.
     Fostul lider liberal a spus că, în noiembrie 2004, a delegat președinția PNL lui Călin Popescu Tăriceanu, urmând ca, în momentul însănătoșirii, să își reia locul la conducerea partidului.
     "De ce nu am revenit în PNL? Pentru că, din momentul în care s-a început formarea Guvernului, nu mai eram dorit de grupul care forma Guvernul. Tăriceanu nu m-a sunat pentru a mă chema să contribui la formarea Guvernului", a spus Stolojan.
     El a precizat că a vorbit cu Traian Băsescu și a hotărât să intre în echipa de consilieri prezidențiali.

Acum 65 de ani - 10 mai 1941

Din "Însemnările zilnice"
ale regelui Carol al II-lea*

     Mă scol devreme. Vreau să văd cât mai de departe aspectul acestui grup de insule ale Bermudei, despre care am auzit atâtea minuni. Trecem, ca să intrăm în portul Hamilton, pe lângă o mulțime de insulițe. Peste tot, sclipesc în soare pete albe. Din depărtare, fac impresia unor pereți de stânci calcare. Sunt acoperișurile caselor. Una din lipsurile mari ale Bermudei este apa, care trebuie adusă din altă parte cu tancuri. Ca un paliativ, se strânge apa de ploaie. Deci, toate acoperișurile sunt înclinate și pictate în alb, iar binefăcătoarea apă se strânge în rezervoare. Pare-se că astfel se poate aduna o cantitate respectabilă, care este de un foarte mare folos. Portul Hamilton este într-o baie, și cheiul de acostare este chiar în centrul comercial al orașului. În partea opusă, sunt vile foarte drăguțe, înconjurate de o splendidă vegetație, dintre cari se desprind la prima vedere splendizii palmieri imperiali, cu trunchiul lor alb, parcă ar fi de beton. Primul aspect al orașului, văzut de pe vapor, pare, într-adevăr, a fi o escală colonială. În lungul unei străzi care urmează malul mării, sunt așezate comptuoare comerciale.
     Activitatea portului pare a fi mare. E multă mișcare. Par a predomina negrii. Acostăm după toate regulile. Se urcă pe bord agenții oficialităților, pentru diversele controluri. Pe noi nu ne plictisesc. Chiar ne anunță că, în scurt timp, va veni guvernatorul să mă salute. Sosește în trăsură, pe această insulă automobilele nu sunt permise, un general tipic englez, Sir Denis Bernard, însoțit de adjutantul său. Este extrem de amabil și conversația este ușoară. Pentru timpul cât stau aci, îmi pune la dispoziție un ofițer, lt. E. A. Cameron, din Regimentul scoțian cu același nume, din care un batalion este în garnizoană aci.
     Face plăcere de a vedea acești ofițeri curați, cu fustulițele lor, care-ți dau aspectul unei vechi civilizații. În modul cel mai amabil, s-au ocupat de toate. Ne-au rezervat odăile la hotel, s-au ocupat de bagaje etc. Părăsim vaporul, eu cu lt. Cameron în trăsura guvernatorului, luând cu mine cele două cățele mici, iar Duduia vine cu Ernest într-o a doua, luând cu ei pudelii. Bineînțeles, pe chei fotografii sunt îndeosebi interesați în Duduia și în câni.
     Cum părăsim portul, priveliștea se înveselește și încep a pricepe reputația de paradis ce i s-a făcut acestui loc. Căsuțe englezești, cu un oareșicare aspect colonial, înconjurate de grădini înflorite. Totul dă aspectul de veselie și de liniște, contrastând atât de mult cu neliniștea și distrugerea din Europa. După 20 de minute de drum, ajungem la Hotelul "Belmont Manor", trecând pe lângă proprietăți mai mari și prin păduri înflorite. Hotelul este așezat lângă mare, în mijlocul unui golf. E simplu, curat și confortabil. [...] Chiar din primele ceasuri, ne simțim bine aci. E atâta liniște!
     Azi, la noi, e sărbătoare națională. Primul 10 Mai fără mine. Va avea loc, probabil, obijnuita paradă, la care Mihăiță va asista pentru prima dată în noua lui demnitate, de mareșal. Gândurile mele și ale Duduii sunt acolo departe, lângă acel nenorocit Copil, care trebuie să se simtă atât de singur și la cheremul nescrupulosului acela de trădător, Antonescu.
     Faptul că pe Mihăiță l-a făcut mareșal este pentru mine extrem de semnificativ. Antonescu și-a pregătit terenul pentru el însuși și însemnează, fără doar și poate, că e hotărât a antrena România în război. Darea Bastonului lui Mihăiță este ilogică, căci el n-a făcut război, dar, pe de altă parte, mă bucură, căci este repararea obrăzniciilor ce i s-au făcut la început. Antonescu, neavând decât gradul de general de divizie, în aroganța lui paranoică s-a grăbit să desființeze celelalte grade de general și, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a acordat Băiatului același grad cu el, ceea ce este împotriva oricărei tradiții militare ori monarhice.

* Editura Scripta, 2003

La Capșa, unde vin toți seniorii (XIV)

     Cu desființarea cafenelei din cadrul Casei Capșa, toată această lume a dispărut, văduvind Bucureștii de unul dintre locurile cele mai pitorești și interesante, unde scria Manole Filitti - s-au consumat întâmplări și dispute "ale mai multor generații de minți și limbi ascuțite ale tuturor ramurilor de activitate ale intelectualității românești". Chiar dacă, până la instaurarea regimului comunist și câtva timp după aceea, o parte din obișnuiții Cafenelei, mai ales scriitori, s-au mutat în cofetărie, continuând să se întâlnească, să facă comentarii, critică literară, să schimbe idei.
     Dar niciodată atmosfera și farmecul Cafenelei nu au mai putut fi reînviate... (Mioara Ioniță - "Magazin istoric", 9 mai-9 iunie 1999)

Copyright 2005 Cicero Group. Conceput de Andreipac. Întreținut de Dora Mitache, Monica Enășoiu și Gigi Grigorescu. Toate drepturile rezervate.