 |
Sorinel Puștiu
|
Celebrul
cântăreț de manele, deși tânăr, are doi copii. Asta nu l-a împiedicat să aducă
acasă un al treilea. Un băiețel de 11 ani, Adrian, care i-a cerut, la sfârșitul unui
spectacol un autograf.
Micuțul Adrian se pare că iubește foarte mult muzica de gen și
că ar avea chiar talent pentru ea, astfel încât, din vorbă în vorbă și din sfat în
sfat, Sorinel Puștiu s-a gândit să-l ajute să facă o carieră muzicală. L-a luat cu
el la București și, pentru că ceilalți membri ai familiei sale l-au îndrăgit pe
Adrian, intenționează chiar să-l înfieze. |
Aurel Savin
|
| Primarul
din Grivița, județul Vaslui, a făcut din funcția ocupată o adevărată afacere de
familie, punându-și rudele în toate posturile de conducere din cadrul primăriei. Ales
în fruntea comunei ca independent, Aurel Savin și-a instalat vărul în fotoliul de
viceprimar, și-a numit cumnatul Dan Apostol în funcția de secretar și, pentru a
completa lista, și-a angajat și soția, Irina Savin într-un post încă neclarificat pe
deplin, dar care îi dă acesteia dreptul de comandă asupra tuturor celorlalți angajați
mai mărunți ai instituției publice. |
 |
-
Hotărât lucru, Băsescu e la mare ananghie. Nu era destul perdaful pe care i l-a tras
presa pentru că a băut cu Becali la Golden Blitz, a mai apărut și Ciuvică ăsta, să
pună sare pe rană. Ziariștii au luat-o care-ncotro, să afle niscai noutăți și să
obțină exclusivități
- Jurnalul Național a reușit "să pună mâna pe un pește
mare". Ditamai generalul! Fostul șef al Informațiilor Militare. General cu patru
stele, cum singur se prezintă; despre Gheorghe Rotaru e vorba. Domnia sa a acordat
ziarului un interviu de o pagină întreagă, în care se străduiește din răsputeri să
facă - scuzați! - pe prostul. Or o fi așa (dată fiind manieră în care se exprimă,
ca și faptul că nu prea stăpânește proprietatea termenilor pe care-i folosește, cam
pare)
- "Se poate vorbi sau nu de o dovadă a colaborării
președintelui cu Securitatea", îl întreabă pe fostul "spion șef" din
MApN gazetărița pe nume Gabriela Anton
- "Nu, doamnă, îi răspunde gheneralul. Răspunsul dat de
generalul Nicolaescu a fost un răspuns dat pe bază de ce au găsit ei în arhivă. Dacă
vă uitați la datarea documentelor, la data la care eu i-am solicitat, la data la care el
mi-a răspuns, au trecut 30 de zile sau mai mult, nu? Fiindcă ei nu știau despre ele și
bineînțeles că au căutat în arhivă. Și bineînțeles că nu era tot ce s-a
solicitat în acea adresă de la Judecătorie și care eu i-am cerut pe baza acelei adrese
ce i-am cerut lui Nicolaescu.... Deci, eu cred că cuiva care nu i s-a dat un nume de cod
nu poate să fie informator, colaborator adevărat, adică un om care să lucreze, că nu
are cum să facă rapoarte" (!). Jurnalista insistă: "Și atunci ce ar fi putut
face în perioada aceea de trei ani cât a fost la Institut? "Dacă vă uitați ce
fac elevii la Școala Militară sau Liceul Militar, zice domn Rotaru (Când să ne uităm?
Acum? Ori pe vremea lui Ceașcă? - n.n.), aia putea să facă și informațiile alea le
avea. Ce teme se predau și probabil cine strănuta și cine cutare...". Ei, asta-i,
cu strănutatul! Sau, cum spuneau "specialiștii", cine-a fluierat în biserică
și când. Păi, domnu' general Rotaru (întrebăm și noi, ca proștii, că nu ne
răspunde dânsul, nici dacă ne-ar citi), marinarii, care urmau Institutul de Marină, nu
navigau în Herăstrău. Nici pe Dâmbovița ori pe Canal. Plecau pe mările și oceanele
lumii; adică treceau granița. Deci, făceau călătorii lungi peste hotare. Cu lunile
și având pe mână - cum e cazul dlui Băsescu, căpitan de cursă lungă pe ăl mai
mare petrolier al țării, Biruința - un vapor de sute de milioane de dolari (că euro nu
erau atunci), plus un echipaj de câteva zeci de oameni, de care răspundea cu capul, cum
se zice. Primea vaporul "în gestiune", cu marfă cu tot (că nu-l plimba gol)
și cu suflete. Trebuia să se întoarcă la fel, să nu se rătăcească, Doamne
ferește, pe undeva, cu navă cu tot? Trebuia! Ei, și-atunci nu era obligatoriu ca
Securitatea să știe bine cine se pregătește să devină marinar și ce gânduri are
când o termina școala și o avea pe mână nava cu marfă și echipajul?
- Mai trage gralul Rotaru o chiflă numai bună de râs:
"Referitor la domnul Băsescu, în afară de ce a apărut, schimbul acela de
documente pe care le-a publicat domnul Ciuvică (eu nu le-am văzut), nu mai există
altceva. Milion la sută, mă pun soroc. Zălog, adică, a vrut să zică, dar nu i-a
ieșit. În fine. Dar n-am înțeles: dacă n-a văzut documentele pe care le-a dat
publicității Ciuvică, de unde știe ce conțin?
- Mare noroc pe Rotaru că s-a pensionat la termen, adică la
împlinirea vârstei. La așa capacitate profesională, cu alți șefi, risca vreo
concediere pentru incompetență! |
Xantipa |
|
Românii nu-și prea
permit
nici să economisească, nici să se împrumute |
Mai
puțin de 20% dintre români reușesc să facă economii într-o lună obișnuită, cel
mai adesea suma acumulată fiind de maximum un milion de lei potrivit unui studiu realizat
de Metro Media Transilvania la sfârșitul anului 2005. Studiul relevă că 22% dintre cei
20% care reușesc să facă economii strâng între 2,1 și 5 milioane lei vechi și doar
11% economisesc peste 5 milioane de lei.
Aproape jumătate dintre cei care fac economii au declarat că
intenționează să cheltuiască sumele economisite - aproximativ 20% depun banii la o
bancă, 20% plasează banii în alte forme de economisire și 11% aleg să investească.
În privința comportamentului de utilizare a creditului bancar,
studiul arată că 22% din populație a avut cel puțin un credit la o bancă. Sumele
împrumutate sunt relativ egal distribuite în șase categorii (15-20% din total pentru
fiecare categorie): maximum 10 milioane lei, 10-20 milioane lei, 20-30 milioane lei, 30-50
milioane lei, 50-100 milioane lei și peste 100 milioane lei.
Principala caracteristică în funcție de care populația alege
un credit de la o anumită bancă este rata reală a dobânzii, 61% din respondenți
alegând creditul în funcție de acest criteriu. Alte criterii luate în considerare sunt
suma maximă care poate fi împrumutată, perioada de returnare și garanțiile cerute.
O treime dintre respondenți (33%) declară că sumele sunt
folosite pentru nevoi personale și cumpărarea sau construcția unei locuințe, în timp
ce 20% folosesc banii pentru achiziționarea unei mașini.
Studiul realizat de Metro Media Transilvania indică drept
principale tendințe ale anului 2006 creșterea interesului pentru credite în vederea
utilizării în investiții și afaceri și majorarea valorii absolute a sumelor
împrumutate. |
|
 |
|
| Punctul pe Y (de Octavian Andronic) |
Adevărurile lui
Băsescu |
Ciuvică a ieșit la rampă și a lovit din nou. El
prezintă noi documente din care reiese că Traian Băsescu ar fi fost colaborator al
structurilor informative ale Armatei și că ar fi fost recrutat de Securitate pe vremea
studenției - acestea din urmă fiind secrete. Prima replică a președintelui a fost că
Ciuvică a mai pierdut un proces pe această temă, din care s-ar putea crede că
instanța a respins aserțiunile respective și documentele pe care se bazau. Ciuvică,
însă, explică faptul că procesul n-a fost pierdut din acest motiv, ci pentru faptul
că într-o conferință de presă i-ar fi scăpat din gură un porumbel referitor la
faptul că, în studenție, Băsescu și-ar fi putut turna colegii. Chestiunea rămâne,
deci, în coadă de pește și până când vom afla - dacă vom afla - adevărul, se
impun câteva întrebări. Prima dintre ele este cât de interesat este românul de rând
dacă Băsescu a fost sau nu informator în studenție sau mai târziu? Atâta timp cât
orice gest nonconformist al acestuia nu face decât să-i crească popularitatea, mă tem
că nu este un amănunt relevant. Cu totul altfel ar sta lucrurile dacă în presupusa sa
activitate Traian Băsescu și-ar fi turnat, într-adevăr, colegii și dacă aceștia ar
fi avut de suferit de pe urma acțiunilor sale. O astfel de dezvăluire n-a fost încă
făcută și dl Băsescu se poate bucura de prezumția de nevinovăție.
O altă întrebare: cine este interesat de această problemă și
de ce? Câți dintre cei care s-au repezit să o întoarcă și să o dezbată pe toate
fețele au în vedere exclusiv adevărul și nu poziția sau interesele lor față de
acesta? Mă tem că subiectul, teoretic, ca să-i spun așa, aproape că nu contează.
Importantă este bătălia dintre susținătorii și detractorii domnului Băsescu. Dintre
cei care se socotesc datori să-l apere până dincolo de realitate și de bun simț și
cei pentru care atacarea și lovirea lui reprezintă supremul țel. În astfel de
circumstanțe este greu de crezut că se va ajunge la un rezultat atâta timp cât nici
una dintre tabere nu va fi dispusă să accepte argumentele celeilalte. Disputa va
rămâne mereu deschisă, mereu netranșată și ea se va prelungi în instituțiile al
căror rol este să clarifice problema. Vă imaginați că, în CNSAS, lucrurile vor sta
altfel atâta timp cât deciziile acestei instituții vor ține cont nu de documente, de
claritatea sau autenticitatea lor, ci de votul membrilor Colegiului, desemnați pe bază
de algoritm politic? Nici o nădejde. Vom rămâne, pe mai departe, fiecare cu adevărul
lui și cu toți cu neadevărurile celorlalți. |
 |
Ce
performanță și-a mai înscris
în palmares dr. Bogdan Marinescu? |
Pentru a răspunde
fie puteți intra pe forum fie ne puteți trimite un mail cu răspunsul dvs. aici |
|