|
"Persona",
confesiunile Principelui Radu |
Un volum de confesiuni semnat de Principele Radu de
Hohenzollern-Veringen, intitulat "Persona", a fost lansat, ieri, la Palatul
Elisabeta, în prezența Regelui Mihai, Reginei Ana și Principesei Margareta, relatează
Mediafax.
"Găsesc că aceste confesiuni sunt o datorie, pe care o am
pentru că mare parte din lucrurile scrise în carte s-au petrecut în străinătate, iar
publicul cititor și, în general, opinia publică le poate astfel afla", a spus
autorul. "Volumul nu este al unui scriitor. Am făcut o relatare, pe care am
simțit-o drept o obligație. Tot ce voi mai scrie va sta sub aceeași incidență, a unui
simț al responsabilității", a adăugat el.
vTocmai pentru că "Persona" nu este opera unui scriitor, Principele Radu a ales
să își lanseze cartea acasă, nu într-o librărie sau alt spațiu consacrat pentru
asemenea evenimente.
În sala de recepții de la Palatul Elisabeta s-au strâns, prin
urmare, peste 50 de persoane, din domenii foarte diferite: avocați, istorici, actori,
oameni politici și de afaceri, membri ai unor organizații neguvernamentale, militari.
"Aceasta este și esența regalității în România",
a comentat Principele Radu, "un fel de instituție greu de așezat într-un
nomenclator de meserii, care își întărește prezența zi de zi, atât pentru
clarificarea trecutului, cât și pentru netezirea viitorului".
Nu este pentru prima dată când Principele Radu publică un
volum. Cel dintâi, încredințat Editurii Unitext a Uniunii Teatrale, nu a beneficiat
însă de o distribuție adevărată în librării. Un alt volum, apărut la Nemira, a
avut o soartă asemănătoare, puțină lume citindu-l. "Atunci, la inițiativa Danei
Moroiu, director editorial la Editura Nemira, mi-am propus ca noul volum să cuprindă tot
ceea ce altădată a rămas în afara conștiinței publice", a explicat autorul.
Eseurile din prima jumătate a cărții, ce datează de după
1982, sunt legate de "condiția artistului, de turnul de fildeș al creatorilor de
artă în deceniul al optulea", în care a profesat autorul.
Înainte de a intra în familia regală, prin căsătoria cu
Principesa Margareta, el a lucrat în teatru, film și televiziune, atât în țară, cât
și în Franța, Belgia, Elveția, Luxemburg, SUA, Israel, Macedonia și Camerun. A fost
asistent universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică și a
realizat, în 1993, primul proiect de terapie prin artă pentru orfanii din România.
Partea a doua a cărții reflectă perioada de după 1996, cu
schimbările care au intervenit în destinul membrilor familiei regale datorită
deciziilor politice: de la oaspeți ai hotelurilor din București în timpul vizitelor în
oraș, la locatari ai Palatului Elisabeta.
Scriitorul Michel Camus rezumă în prefață calitățile
volumului: " este o lucrare scrisă într-un limbaj al sufletului, nu într-unul
cerebral, pur conceptual. Este vie pentru că se fondează pe o experiență trăită
intens, pe o cercetare a adevărului care luminează viața și arta. Capitolele povestesc
evenimente și întâlniri în timp și spațiu pentru a le da sens; ele se relevă atât
ca momente de descoperire, cât și de autotransformare pe calea autocunoașterii".
Copertele reproduc fotografii ale Principelui Radu și ale
Principesei Margareta, împreună. "Demersurile pe care le facem noi sunt un fel de
două fețe ale aceleiași monede", a explicat autorul. "Principesa Margareta
este, în mod firesc, în centrul acestor confesiuni". |
|
|
Ministrul Muncii
păcătuiește mințind pensionarii |
În intenția de a-i convinge pe pensionari că
solicitările adresate Guvernului nu le-ar aduce niciun câștig, ministrul Gheorge Barbu
păcătuiește din plin prin eludarea întregului adevăr, declară deputatul PSD Elena
Dumitru. Este adevărat - spune fostul ministru în Cabinetul Năstase - că unele pensii
au fost majorate cu aproape zece la sută, la începutul anului 2006, dar nu este
adevărat că au fost majorate toate pensiile.
Mai exact, peste 1.300.000 de pensii nu au mai beneficiat de nici
o majorare de la începutul anului 2005, iar alte 500.000 au primit o majorare medie mai
mică de patru la sută, la începutul acestui an. Deci, două milioane de pensionari fie
nu au beneficiat de nici o majorare a pensiilor, fie au fost miluiți cu majorări
microscopice, mult mai mici decât rata inflației. Aceasta este motivul pentru care
pensionarii reclamă reintroducerea mecanismului obligatoriu de indexare a tuturor
pensiilor, cel puțin cu rata inflației, urmând ca alte majorări să fie introduse ca
urmare a dreptului pensionarilor de a beneficia, "fie și parțial, de creșterea
economică anuală".
Discursul domnului ministru Barbu este doar o stângace
tentativă de manipulare a pensionarilor. Este cazul ca Guvernul să dea dovadă de
minimă responsabilitate și să-și reconsidere propriile hotărâri, antisociale,
asigurând majorarea egală a tuturor pensiilor și o creștere semnificativă a punctului
de pensie, aflat, acum, la hotarul fărădelegii, consideră Dumitru. (Prompt
Media) |
|
Baze antirachetă ar
putea fi
amplasate în România |
Ministrul Apărării, Teodor Atanasiu, a declarat,
în cadrul unei emisiuni televizate, că nu exclude posibilitatea amplasării unei baze
în cadrul scutului antirachetă american.
"Noi suntem țară de graniță pentru NATO și vom fi și
pentru UE, începând din 2007. Este foarte important să avem toate elementele de
supraveghere necesare pentru apărarea colectivă, europeană și euroatlantică, și
astfel de proiecte sunt luate în calcul", a spus Atanasiu.
"Am făcut oferte și altor armate, nu numai armatei
americane, pentru a utiliza facilități militare din România", a mai dezvăluit
Atanasiu, fără a preciza despre ce state e vorba.
Este pentru prima oară când oficialii români admit
posibilitatea instalării unei baze în cadrul scutului antirachetă.
Însuși ministrul Atanasiu afirma, la 27 decembrie 2005,
într-un răspuns scris la o interpelare parlamentară că "partenerul american nu a
propus discutarea sau negocierea unui proiect de tratat având drept obiect instalarea de
baze în cadrul scutului antirachetă, iar delegația română nu a solicitat aprobarea
consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru negocierea unui asemenea document".
Publicația franceză Le Figaro anunța încă din 7 decembrie
2005, citând "surse sigure" că Guvernul român a început deja discuții cu
partea americană în această privință. În articolul respectiv se aprecia că Statele
Unite ar putea alege România pentru instalarea unei baze în cadrul scutului
antirachetă, întrucât Bucureștiul ar fi dispus să facă mai multe concesii decât
Polonia, țară cu care Washingtonul negociază pe această temă. |
 |
| Acum 65 de ani - 13 aprilie 1941 |
Din "Însemnările
zilnice"
ale regelui Carol al II-lea* |
Paști! Cristos a înviat!
Culcat târziu, ne-am sculat tot așa.
Urdăreanu, care are nevoie de mult somn, nu s-a arătat decât la ora cinei. Ca vreme,
este o adevărată zi de sărbătoare. Ziua s-a petrecut liniștită, în casă, fără
nici un eveniment.
Nici ziua aceasta de Paști nu a fost
respectată de nemți și luptele crâncene din regiunea Florinei urmează fără
încetare. Pentru moment, greco-britanicii par a rezista presiunei germane. Mai grav este,
ca consecințe, pierderea Cirenaicei și atacul Axei asupra Egiptului. Aci, cu orice
preț, trebuie să reziste englejii, căci este în joc Canalul de Suez. Simovic a
declarat că înțelegerea cu U.R.S.S. are un tâlc mai adânc decât acela ce se vede
prin publicarea ei, iar Matsuoka, urmându-și perigrinațiunile prin Europa, a iscălit,
la Moscova, un pact și a aranjat litigiile teritoriale din Manciuria și Manchukiko.
Toată lumea are ochii ațintiți asupra atitudinei Sovietelor, care nu par a fi deloc
mulțumite de pătrunderea germană în Balcani. Unii, optimiști, cred chiar că, în
curând, vor mișca, ceea ce mie nu-mi vine a crede. În tot cazul, se joacă acolo o
carte importantă, la care, fatalmente, va trebui să participe și Turcia, care ne ține
într-o rezervă uimitoare, cu toate vizitile lui Eden și Sir John Dill. Este ceva
misterios dedesubt, care trebuie să aibe o legătură cu atitudinea U.R.S.S. |
* Editura Scripta, 2003 |
 |
Orașul care a dispărut
(XI) |
Ei au fost însă numai "mâna care se supune intelectului", dar unui
intelect profund anti-intelectual reprezentat de un întreg aparat ideologico-organizator
de represiune, produs al unui partid unic care dorea a se confunda cu statul și care se
autoreprezenta prin imaginea pseudo-carismatică a chintesenței personalității
colective, șefului suprem.
Cu scopul nemărturisit, dar facilmente descifrabil, de
anulare irevocabilă a oricărei forme de memorie arhitecturală, experimentul
urbanistico-arhitectonic al așa-zisei "epoci de aur - Ceaușescu" a creat
grație artei de a construi un instrument eficace de propagandă a puterii, care, în loc
de a da aspirațiilor formale și necesităților sociale specifice "haine"
contemporane, a oferit o uniformă în afara modei, produsă de pseudo-estetica puterii
totalitare absolute, care a corupt în mod absolut.
Imaginea a ceea ce trebuia să devină noul centru
politico-administrativ al României socialiste în varianta Ceaușescu este imaginea unei
opere care cu profundă eficacitate perversă ascunde un agramatism veritabil, realizând,
cum spunea profesorul Jacques Gubler la Seminarul de la Vicenza dedicat totalitarismelor
anilor '30, copulațiunea dintre complexele de inferioritate ale puterii semianalfabete
și ersatzul unei ideologii neoclasice.
Bruno Zevi spunea, și cred că greșea, că "cine
vorbește azi de neoclasic își murdărește mâinile". Se poate afirma că
arhitectura "Epocii de aur" a fost un experiment neo-clasic, sau mai bine spus
un amestec bizar de kitsch neoclasicizant. Sperăm cu ingenuitate că fapte precum cele
suferite de către orașul București, o dată cunoscute nu se vor mai repeta.
Pentru încheierea acestui capitol patetic al istoriei
arhitecturii contemporane românești, poate fi utilă rememorarea cuvintelor lui Karl
Jaspers: "Ceea ce s-a întâmplat constituie un avertisment. A uita înseamnă a
deveni culpabil. Trebuie constant să ne reamintim", sau ale istoricului român
Nicolae Iorga: "Cine uită nu merită". (Prof. dr. arh. Sorin
VASILESCU - "Magazin istoric", 9 mai-9 iunie 1999) |
|