- Actualul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, are în ziariştii Evenimentului Zilei fani. Distinsa a fost declarată de aceştia cea mai puternică femeie din România şi şi-a găsit locul în paginile ziarului, de Ziua Femeii, alături de cea mai puternică femeie a planetei, Condoleezza Rice. Înclinăm să le dăm dreptate
     - Macovei a fost, înainte de '89, procuror comunist. Unul nu prea bun profesional, susţin cei alături de care şi-a desfăşurat activitatea. Adică, nu excela la capitolul "ştie carte". Nici foarte harnică nu era. Motiv pentru care a şi plecat din Procuratură, puţin după revoluţie. A prins atunci o bursă peste hotare şi dusă a fost. Spun unii că ar fi menţionat în CV, pentru a fi acceptată, calitatea de studentă, pe care o depăşise de mult. În fine. Cert este că s-a dedicat trup şi suflet binelui societăţii, devenind o puternică voce civilă. S-a luptat, ani de zile, să ne convingă, din fruntea ONG-ului în care s-a instalat, că ne apără drepturile, nouă, tuturor. Şi ni le-a apărat până a ajuns Băsescu la Cotroceni şi a numit-o în fruntea Justiţiei. Poziţie din care, dna Macovei seamănă tot mai mult cu procurorul Macovei de pe vremea lui Ceauşescu. Fiecare cetăţean cu care dânsa vine în contact (demnitar, pentru că pe cei de rând n-are ochi să-i vadă. N-am auzit-o vreodată să fi organizat, de pildă, audienţe pentru cei nemulţumiţi de felul în care e administrată justiţia.) este un infractor care trebuie musai înfundat. Argumentul? Zice Macovei. Pe ce se bazează, vorba lui Moromete, nu ne spune aproape niciodată
     - Se dă o luptă crâncenă, în ultima vreme, în privinţa controlului averilor mai marilor ţării. Dl Bodu insistă să-i impoziteze. Alţii strigă să le fie confiscate. Unii spun că nu doar politicienilor, ci tuturor cetăţenilor, că n-au furat numai unii, au furat şi cei de rând, grupurile de interese. În hărmălaia asta, mie, femeie bătrână, îmi reapare în memorie cum era pe vremuri. Legea 18. Ilicitul! Îl ştia lumea de frică. Adică, nu legea o ştia de frică, ci pe cei din jur, care i-ar fi putut reclama că au în casă mai mult decât ar putea justifica. Şi se închidea fiecare între patru pereţi şi îi privea cu suspiciune pe toţi vecinii, şi aduceau pe furiş în casă vreun televizor color ori congelator, să nu-i vadă cineva. Păi, dacă asta am primit după 16 ani de democraţie, ne-am pricopsit
     - Nu că i-aş susţine, Doamne fereşte, pe cei care au băgat mâna dincolo de cot în ce nu le aparţine. Dar prea e mare isteria pe tema asta, faţă de atenţia care se dă de aleşii neamului, de exemplu, pensionarilor de la Galaţi care au ajuns, oameni bătrâni, respectabili, care au muncit cinstit o viaţă, să se îmbrâncească cu jandarmii pentru că au ajuns la capătul puterilor. Li s-a promis în campania electorală că le vor fi majorate pensiile şi li s-a spus chiar şi câţi bani vor primi. Şi a fost doar o păcăleală până s-au văzut votaţi. Pentru ei, timp de aşteptare nu mai este
     - Cotidianul - altă curea de transmisie de încredere a "surselor judiciare" - scrie că a obţinut inventarul bunurilor importate din China de Sergiu Sechelariu pentru a fi folosite la blocul din Zambaccian. El ar conţine 80 de metri pătraţi de plăci de oţel pentru tavan fals, 6 uşi metalice blindate, 3 seifuri din oţel, o fântână artificială. Până aici am citit cu atenţie. Da' când am ajuns la 40 de tone de piatră de râu, m-a umflat râsul. Păi chiar aşa! Nu era piatră de râu în România, a adus-o Sechelariu din China, c-o fi mai ieftină!

Xantipa

     Rezultatul votului din Cameră pentru aprobarea cererii de percheziţie la casele lui Adrian Năstase i-a surprins, în primul rând, pe pesedişti. Potrivit declaraţiilor politice dinaintea votului, ei nu puteau conta decât pe sprijinul peremiştilor, partidele din arcul guvernamental decizând, la vârf, că vor vota în favoarea percheziţiei. Primul semn că lucrurile nu aveau să fie chiar atât de simple a venit de la primul vot - cel în legătură cu modalitatea votului - pe faţă sau secret. O majoritate zdrobitoare a optat pentru secret. Contrar obiceiului, doar liberalii şi-au plantat doi oameni - pe Bogdan Olteanu şi Nini Săpunaru - în faţa urnelor pentru a verifica disciplina de vot. Celorlalţi le-a fost indiferent din capul locului. Aşa încât rezultatul a stârnit mai întâi nedumerire. După toate socotelile, vreo 30 de voturi nu puteau să vină decât de la Alianţă. Şi cum liberalii dăduseră dovadă de vigilenţă, singurul răspuns valabil este că un număr important de democraţi votaseră împotrivă! Adică pentru. Pentru Năstase!
     Nu cred că problema se pune în acest fel. Pentru că votul secret n-a fost unul de partid. A fost unul de persoane. Deputaţii au votat prin prisma intereselor individuale. Cei cărora le-a fost indiferentă ideea de percheziţie, au votat pentru, cei care au avut motive să creadă că le-ar putea veni şi lor rândul, au votat contra. Dincolo de acest aspect, individual, se manifestă însă şi reacţia corpului legislativ în faţa "tupeului" ministrului Justiţiei şi a DNA de a-i da lecţii sau de a-l supune la presiuni.
     Cineva spunea că acesta ar fi fost rezultatul votului, indiferent cine s-ar fi aflat în locul dlui Năstase. Din acest punct de vedere a fost un vot politic, expresia orgoliului uneia dintre instituţiile fundamentale ale statului. Beneficiarul acestui orgoliu este Adrian Năstase, a cărui cercetare va continua pe celelalte paliere legale care stau la îndemâna procurorilor.
     O victorie, deci. A cui? A nimănui. Pentru că, anticipându-i consecinţele, primii care-i vor plăti preţul vor fi chiar colegii dlui Năstase. PSD-ul apare, în opinia publică, ca artizanul acestei deturnări de la sensul firesc al lucrurilor, care este acela că nimeni nu e mai presus de lege. Nedrept, probabil, aşa cum a plătit şi preţul trântirii Ordonanţei DNA, când adevăraţii vinovaţi au fost senatorii Coaliţiei, care au absentat la vot. Preţul cel mai scump îl plăteşte România care, în ajunul "inspecţiei" europene demonstrează încă o dată că nu dispune de voinţa politică pentru a face schimbările care i se solicită imperativ pentru a intra în Uniune. Pentru că, de fapt, aceasta este semnificaţia majoră a ceea ce s-a întâmplat marţi la Camera Deputaţilor: România este guvernată de o Coaliţie care nu este în stare să se coordoneze şi să acţioneze coerent şi unitar în nici una dintre situaţiile care cer acest lucru. Dacă Tăriceanu nu este în stare să asigure acest lucru la nivelul elementar al unui vot de felul acesta, la ce te poţi aştepta în chestiuni majore?
     Votul de la Cameră nu a fost un vot pentru Năstase, ci unul contra lui Tăriceanu. Şi în beneficiul lui... Băsescu.

Pentru a răspunde fie puteţi intra pe forum fie ne puteţi trimite un mail cu răspunsul dvs. aici