- Deputatul liberal Dragoş Ujeniuc a devenit, în ultimele săptămâni, vedetă. Nu cu vreo iniţiativă legislativă, cum s-ar cuveni unui parlamentar. Doamne fereşte! Nu. Domnia sa este atât de corect şi moral încât nu suportă nedreptatea. Adică să-şi permită arogantul ăla de Adrian Năstase să încalce regulamentul Camerei Deputaţilor? Dl Ujeniuc a considerat că trebuie să acţioneze de îndată. Şi s-a dus cu jalba-n proţap la Parchet şi a depus plângere penală contra "abuzivului". Ba a apărut şi pe un post tv, foc şi pară, vituperând împotriva întregului PSD, un partid de corupţi şi îmbuibaţi, care n-au dreptul să mai scoată vreun sunet, vorba altei vedete - deputata PD Anca Constantinescu - "ciocu' mic şi pasu' mare că acum suntem noi la putere"
     - Dl Dragoş Ujeniuc are o problemă, de care ori se face c-a uitat, ori şi-a rezolvat-o între timp cu colegii de alianţă. Domnia sa - scria cotidianul "Adevărul" din 4 octombrie trecut - "a fost ieri (adică pe 3 octombrie 2005 - n.n.) la Parchetul General pentru a afla în ce dosar de corupţie este implicat numele său. Ujeniuc a declarat că a vorbit cu procurorul care instrumentează cauza şi că, de fapt, este vorba de câteva verificări care au la bază o scrisoare anonimă. În dosar s-ar face referire la anularea ilegală a unui proces-verbal de contravenţie a unei societăţi comerciale. Ujeniuc a spus că nu-şi aminteşte despre acest lucru. ... Acuzând presiuni asupra Ministerului Public, Ilie Botoş l-a nominalizat pe Dragoş Ujeniuc ca fiind unul dintre cei 22 de parlamentari care figurează în dosare de corupţie", scria la ziar. Ce s-a mai întâmplat între timp, cum l-a mai anchetat dl Botoş nu se mai ştie
     - Varujan Vosganian pretinde că are capacităţi paranormale şi citeşte norocul. În cafea, în palmă sau chiar pe faţă. Un fel de Mama Omida. Însă spune că această îndeletnicire ar trebui impozitată, dumnealui conducând cu mână forte Comisia de buget-finanţe a Senatului. "Fiind un apărător al facilităţilor fiscale - zice -, cred totuşi că orice venit trebuie impozitat, indiferent cât de originală este modalitatea de preluare". Păi, dl Vosganian, dacă vă face vreun descântec de blestem ghicitoarile? Vă riscaţi?
     - Să revenim, însă, la lucruri ceva mai serioase. La sfârşit de săptămână, dl Emil Boc a luat din nou drumul Capitalei, poposind în fruntea partidului al cărui destin îl conduce cu multă dibăcie. Ca de obicei, n-a ratat ocazia să dea câteva declaraţii bine simţite. Dacă o bună parte a presei s-a inflamat pe tema "aberantelor pensii pe care aleşii au îndrăznit să şi le voteze cu neruşinare", orientat, primarele de Cluj a zis că PD-ul va depune un proiect legislativ care să modifice din nou Legea statutului parlamentarilor. Dl Boc primeşte leafă de la contribuabilii clujeni. Lipseşte din urbe într-o săptămână cam cât alţii într-un an. N-am auzit să-i fi întrebat pe concitadinii dânsului dacă nu cumva consideră că ia leafa fără să se prezinte la programul de lucru, aşa cum scrie la Codul Muncii. Că doar şi domnia sa are contract de muncă. N-a catadicsit nici să-şi mustre colegii care votau cu două mâini pe sus la Statut. S-a gândit că cel mai nimerit pentru a scoate ochii proştilor ar fi să dea o declaraţie politică. Şi a dat-o. Cine stă să-l asculte pe Boc înseamnă că are tot ce merită.

Xantipa

     În faţa opoziţiei crescânde a liberalilor în chestiunea arzătoare a fuziunii, părţile par să dea înapoi. Acum, până şi ultimatumul lui Boc apare într-o altă lumină: nu cumva micul democrat a suprasolicitat tocmai în ideea de a-i şoca pe liberali şi a obţine o reacţie negativă? Pentru că, deşi nu se aud voci potrivnice în disciplinatul PD, este sigur că nici acolo oamenii nu mor de dragul înfrăţirii cu liberalii. Iar tactica utilizată de Boc a avut doar darul de a exprima necesara adeziune faţă de un ucaz prezidenţial şi atât. Privită mai la rece, problema fuziunii apare ca păguboasă pentru toată lumea. Pentru liberalii care-şi pierd identitatea, pentru democraţi, care vor trebui să împartă poziţiile cu liberalii, pentru cei doi şefi de partid care-şi vor partaja autoritatea, dar şi pentru preşedinte care va avea de lucru cu o structură nouă şi cu probleme de coerenţă. Atunci de unde această încrâncenare de ultimă oră?
     Greu de spus. Poate că este vorba despre o diversiune în maniera obişnuită, care abate atenţia de la problemele cu adevărat sensibile ale acestei guvernări cu năbădăi. Pentru că, stând la rece şi judecând fierbinte, alianţa este suficientă, în măsura în care liderii ei au înţelepciunea de a găsi maniera cea mai potrivită pentru a o face să funcţioneze. Nu există nici un motiv concret pentru a transforma o logodnă onorabilă, lipsită de pasiune, într-un mariaj contra naturii. Până şi problemele actuale se vor netezi pe măsură ce se va apropia sorocul electoral, pentru că nimic nu face să funcţioneze mai bine o alianţă decât interesul comun al unui câştig. Chestiunea a fost verificată deja, la ultimul scrutin şi va rămâne valabilă. Cât despre guvernare, este evident că relaţiile din interiorul Alianţei nu sunt mai complicate decât cele din interiorul Coaliţiei.
     Aşa încât, la fel ca şi anticipatele, fuziunea rămâne un subiect de dezbatere emoţională, fără o relevanţă practică.

Pentru a răspunde fie puteţi intra pe forum fie ne puteţi trimite un mail cu răspunsul dvs. aici