Editorial

     Numai cine a trăit vremurile cu pricina poate să depună cea mai consistentă mărturile despre impactul, în epocă, al cântecului prin care celebra formaţie Beatles cerea patetic să dăm o şansă păcii. Este unul dintre cazurile tipice care atestă rolul considerabil al unor sintagme în evoluţia stărilor de spirit ale populaţiei, nu numai de la noi din ţară, ci de pe întregul mapamond. Nu vom cantona, însă, în această zonă deoarece ne îndepărtează de subiectul principal definit de titlul însemnărilor de astăzi.
     Avem suficiente argumente pentru a considera că niciodată în întreaga perioadă postdecembristă nu s-a întâmplat ca un partid politic să se concentreze pe temele de ordin moral aşa cum s-au petrecut şi cum se petrec lucrurile în cazul PSD. A confirmat-o în modul cel mai convingător cu putinţă evenimentul central al săptămânii precedente, şedinţa Consiliului Naţional al Partidului Social Democrat.
     Din unghiul de vedere al celor neînregimentaţi politic, mai ales al celor care în sondajele de opinie intră frecvent în categoria indecişilor, ceea ce se întâmplă în cel mai mare partid de opoziţie prezintă interes din câteva motive evidente. Ne situăm exclusiv în această zonă de interes, în încercarea de a evita poziţiile partizane, încălcarea regulei echidistanţei politice.
     Nu este locul aici şi acum pentru a examina cauzele reale sau imaginare care au dus la lipirea etichetei de partid al corupţi lor sau, mai aproape de percepţia corectă, de partid cu o conducere formată - în bună măsură - din persoane considerate ca exponente ale acestui flagel. Trebuie spus că toate partidele care s-au aflat la putere în perioada postdecembristă (de fapt, în întreaga istorie modernă şi contemporană a ţării) au fost în centrul unor scandaluri pe motiv de corupţie cu implicarea directă a liderilor acestora. În nici unul dintre cazurile flagrante, apreciate ca atare prin sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile, nu s-a mers până la capăt în plan politic prin crearea şi punerea în funcţiune, fără derogări, fără sincope, a mecanismelor în stare să impună liderilor respectarea principiilor elementare ale unui comportament moral. Acum, PSD are şansa de a fi atipic în această privinţă. Criza în care se găseşte tocmai pentru că n-a izbutit să facă suficientă ordine în ograda proprie îl pune în situaţia-limită de a lua măsuri radicale întrucât este în joc, în mod dramatic, însuşi viitorul lui.
     În primul rând presiunea "de jos" a membrilor impune o asemenea abordare. Este încurajator că în sala în care s-au desfăşurat lucrările Consiliului Naţional al PSD a răzbătut, în sfârşit, starea de spirit a membrilor simpli, nemulţumiţi de prestaţia unor lideri, în special prin purtările care n-au nici în clin, nici în mânecă, ba mai sunt şi contrare, cu valorile social democraţiei.
     Ceva-ceva s-a urnit, s-a clintit din poziţia de nemişcare, de paralizie (determinată şi de complicităţi, de posibilităţile unora de a recurge la şantaje), s-au spus, cu voce tare, transparent, adevăruri dureroase, poate nu suficient de apăsat, dar s-au spus. Întrebarea pe care şi-o pun - în prezent - mulţi ar fi următoarea: ce va urma? Este clar că în condiţiile în care totul se va rezuma la simple declaraţii de intenţie şansa la care ne referim va fi irosită.
     Nu vrem să recurgem la analogii decât doar pentru a readuce în atenţie experienţe care prezintă interes din unghiul de abordare amintit. Să ne gândim, bunăoară, la operaţiunea "cu mâinile curate" din Italia. Poate că n-a mai existat (nu numai în istoria acestei ţări) o asemenea situaţie când s-a prăbuşit o întreagă clasă politică, iar unii dintre componenţii ei au fost eliminaţi pentru vecie din viaţa publică. S-a demonstrat că se poate proceda la o asanare reală, la o operaţiune chirurgicală radicală. Că după un anumit timp, "bunele maniere" au revenit este perfect adevărat, însă societatea italiană şi-a creat anticorpi atât de puternici încât nu au mai apărut crize de dimensiunile şi proporţiile celei din anii '80.
     Exemplul pe care îl poate da acum PSD ar avea o importanţă considerabilă pentru întreaga viaţă politică dâmboviţeană, pentru toţi cetăţenii ţării. Nu ne facem iluzii. Rezistenţa a fost, este şi va fi crâncenă ori de câte ori se va proceda - nu numai în PSD - la o curăţenie reală şi generală, dar dacă ar fi să dăm crezare celor spuse de mulţi participanţi la reuniunea de vineri, există în partid forţe, oameni cu suficientă determinare pentru a realiza un asemenea obiectiv, important - repetăm - pentru întreaga clasă politică, pentru toţi concetăţenii noştri. Chiar aşa, fără iluzii, suntem datori, cu toţii, indiferent de convingeri politice, de simpatii şi antipatii, (să mai dăm) moralităţii o şansă. Fie şi numai din nevoia vitală de a respira un aer mai curat în spaţiul nostru mioritic.