Editorial

     În postura de telespectator, şeful statului nu se simte prea bine. Acesta, se pare, este motivul care îl îndeamnă să fie "jucător" şi când priveşte, din fotoliu, spre micul ecran. În consecinţă, intervine, mai ales pe unul din posturile de televiziune, pentru a pune lucrurile la punct (potrivit viziunii domniei sale, fireşte). Una dintre cele mai recente intervenţii de acest fel a conţinut o filipică la adresa mafioţilor, a tuturor celor care îl denigrează şi ne-a asigurat, pe noi toţi, în cei mai tranşanţi termeni cu putinţă: "Nu mă opresc!".
     Domnul preşedinte n-a precizat sensul exact al exclamaţiei, dar, din context, rezultă că este un mesaj adresat anumitor grupuri de interese de tip mafiot. Să înţelegem, de aici, că nu se va opri din lupta împotriva acestor grupuri? Dar, dacă a vizat o arie mult mai largă de obiective?
     În privinţa declaraţiilor domnului Traian Băsescu am învăţat, cu toţii, să fim foarte circumspecţi. Chiar domnia sa ne-a determinat să procedăm în acest mod, adică să nu-l credem totdeauna pe cuvânt. Bunăoară, cu prilejul depunerii jurământuilui de către noul mnistru al Educaţiei şi Cercetării, şeful statului a spus-o mai clar decât oricând până atunci: "Aproape nici unul din angajamentele noastre majore nu le-am pus în aplicare anul acesta". Or, cine şi-a luat cele "mai majore" (scuzaţi de expresie) angajamente în campania electorală? Cine ne-a promis marea cu sarea?
     Să ne limităm la a evoca "grupurile de interese de tip mafiot". În calitate de candidat la preşedinţie, s-a angajat să ducă o luptă necruţătoare cu acestea, "să le tragă în ţeapă". Sigur, merită să se discute în ce măsură prerogativele constituţionale permit şefului statului să se implice direct într-o luptă pentru care sunt abilitate alte autorităţi publice, dar să admitem că preşedintele dorea şi avea posibilitatea să acţioneze în această direcţie. Cu atât mai grav este faptul că nu a fost judecat şi condamnat, de la începerea mandatului său, nici un "grup de interese mafiot" şi nici măcar un singur exponent al unui asemenea grup.
     Zilele trecute am comentat declaraţia domnului Băsescu (de la Paris) potrivit căreia corupţia în România s-a diminuat. Intervenţia sa la postul de televiziune a infirmat această aserţiune, din moment ce "grupurile de interese mafiote" acţionează cu tot mai multă forţă. Dar, mai grav este că l-a contrazis, de la tribuna forului legislativ al ţării, chiar domnul van der Linden, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). Ne-a avertizat, fără echivoc: "Corupţia ar putea afecta serios şansele României de a adera la Uniunea Europeană în 2007".
     Parcă într-o polemică bine ţintită cu domnul Băsescu, preşedintele APCE a precizat: "Corupţia a dus la pierderea încrederii în instituţiile publice (...). Nimeni nu trebuie să fie la adăpost de urmăriri, oricare ar fi poziţia sa".
     Situaţia a devenit mult mai complicată din pricina faptelor care au provocat intervenţia şefului statului încheiată cu declaraţia: "Nu mă opresc!". Este vorba despre acuzaţii - cu multe date concrete din trecutul nu tocmai îndepărtat - privind amestecul domnului Băsescu în treburile Justiţiei şi legăturile cu grupuri de interese mafiote. Fireşte, toate acestea se cer dovedite, dar - iată - şeful DNA ne-a anunţat că preşedintele ţării nu poate fi urmărit penal decât pentru acte de trădare. Nici măcar în treaba relativ simplă privind apartamentul de pe Strada Mihăileanu nu s-a clarificat până în prezent nimic notabil.
     Dacă este să evaluăm formula "Nu mă opresc!", suntem îndreptăţiţi (pe baza a ceea ce s-a întâmplat în acest an) să considerăm că domnul Băsescu nu se va opri din ofensiva sa de exercitare a funcţiei într-o manieră net autoritaristă, în conflict deschis cu prevederile Constituţiei. Chiar evenimente recente - între care modul de constituire a Comunităţii Naţionale de Informaţii şi numirea consilierului prezidenţial pentru apărare şi siguranţă naţională - arată că nu are deloc intenţia să se oprească din demersul perseverent, obsesiv de a acumula cât mai multă putere, de a ocoli Parlamentul, de a nu respecta până şi unele reguli elementare ale statului de drept. Conceptul de "democraţie eficientă" este un alt semnal în legătură cu intenţia domniei sale de a nu se opri până nu-şi va atinge amintita ţintă. Toată problema este - ca într-o piesă celebră de teatru - cine îl va opri pe domnul Băsescu?