- Respectul datorat unui fost şef de stat este o regulă în toată lumea democrată. Numai la noi, preşedintele Traian Băsescu îşi permite să-l jignească pe fostul şef al statului Emil Constantinescu într-o manieră de maidan. Împrumutând modelul, presa excelează jignind grav pe cei pe care unii ori alţii nu-i agreează. Bunăoară, "România liberă", campioană la prietenia cu Ion Iliescu, îl acuză pe acesta că face deplasări în interes personal pe banii Senatului. Multe s-au scris, în 16 ani de democraţie, despre Ion Iliescu, numai că e corupt nu s-a putut spune. Iată-l acum, întrucât participă la Forumul Economic "Parteneriate de succes în Europa Centrală şi de Sud-Est", unde este invitat de organizatori, cu siguranţă în calitate de fost şef al statului, acuzat că fură din bugetul Senatului. Ei, bravos!
     - E adevărat că tot "R.l." aduce în prim-plan şi cealaltă parte a spectrului politic. Respectiv familia Muscă, alcătuită şi din dna Mona, cea cu principii atât de solide încât n-o lasă să doarmă noaptea. Cum şi-a dat dânsa demisia din funcţii numai de ruşine că dl Tăriceanu una zice, alta face, mai rar! Când e vorba de bănuţi, însă, dna Mona e fire liberală. O "mândreţe" de moştenire a soţului, un imobil de pe la 1900, se pregăteşte să intre pe gâtul Poliţiei din Târgu Mureş cu ... modesta sumă de 375.000 de euro. Păi, dacă nu era dna Mona politician la putere, o mai cumpăra Poliţia? Puţin probabil
     - Politică, frate!, vorba confratelui Gheorghe. "Adevărul" a dat publicităţii un top al partidelor cu cei mai mulţi bogaţi. Surprinzător, nu PSD-ul se află pe primul loc, cum am fi crezut tot citind poveşti prin ziare. Pe locul fruntaş se află micuţul partid al lui Dan Voiculescu, urmat îndeaproape de PNL, apoi PNG-ul lui Gigi. Abia pe locul patru se situează PSD-ul, secondat la mustaţă de cinstitul PD al dlui Băsescu
     - Cel mai bogat este Dinu Patriciu, dar Gigi Becali îi suflă în ceafă. Adevăr rosteşte patronul Stelei când tot spune că a avut noroc dat de Dumnezeu. Păi, la cât munceşte Patriciu şi la câte probleme are în ultima vreme, se compară cu Gigi?
     - Potrivit unui recent sondaj Gallup, 56% dintre români cred că guvernul e incapabil să le rezolve problemele prioritare, adică să le dea lefuri mai mari. Cât despre muncă, ce să mai vorbim
     - Gheorghe Bosânceanu este un celebru om de afaceri constănţean. A fost comandant de navă, coleg cu Traian Băsescu, înainte de '89. Extrem de tânăr la acea vreme, acum, la doar 49 de ani, Bosânceanu este mare armator, proprietar al mai multor nave de mare tonaj, al Şantierului Naval Constanţa, al unei echipe de fotbal etc. etc. Cum a reuşit performanţa, numai el ştie şi cei care l-au împroprietărit. Cu siguranţă că, fiind comandant de navă înainte de Revoluţie, nu era vreun sărac. De aici, însă, şi până la o asemenea avere e cale lungă. Gurile rele din Constanţa susţin că, deşi a făcut o vreme politica PSD pentru a lua ochii, de fapt, Bosânceanu face afaceri pe mâna lui Băsescu. De altfel, vechea iubire a acestuia, "Biruinţa", e păstrată cu sfinţenie de milionarul constănţean ca un valoros trofeu.

Xantipa

     Procurorul Daniel Morar, şeful DNA, a ţinut să dea semnalul de deschidere a sezonului de pescuit pentru peştii mari, într-o conferinţă de presă festivă. Cu acest prilej, el a anunţat că sunt în lucru vreo 28 de dosare între ale căror coperţi se află nume sonore din elita politicii: parlamentari, miniştri, şefi de instituţii. N-a ridicat vălul secretului decât de pe unul dintre acestea: acela care îl priveşte pe fostul şef al Regiei Pădurilor, actual deputat PSD, Ion Dumitru. Acestuia i se reţin cheltuieli nejustificate şi licitaţii trucate prin care ar fi păgubit statul de vreo 2 milioane de euro.
     Cine-şi va face iluzia că odată dosarul făcut de PNA, inculpatul e ca şi legat, se cam înşeală. Pentru că într-o justiţie care se vrea democratică, lucrurile nu sunt chiar aşa de simple cum erau pe vremea comunismului, când justiţia nu avea de făcut altceva decât să dea sentinţa pe ceea ce exista în dosar, lucruri în general considerate ca inatacabile. Din păcate, instituţia procuraturii pare să se fi adaptat cel mai puţin noilor rigori, democratice şi profesionale.
     Altfel nu se explică eşecurile în serie suferite de procurori la proba instanţei. Atâţia infractori sadea au fost puşi în libertate pentru că dosarele erau prost alcătuite, probele erau insuficiente (uneori cu intenţie) sau se comiteau erori grosolane de procedură, încât opinia publică a devenit cu bun temei reticentă. Există, desigur, reflexul de a da vina pe magistraţi. Dar, chiar dacă şi în rândurile lor se înregistrează manifestări de neglijenţă sau de clemenţă dubioasă, aici lucrurile mai pot fi corectate. Un dosar prost făcut, însă, nu-i lasă judecătorului altă şansă decât să-l respingă şi să pună infractorul în libertate! Nici o instanţă nu-şi va putea aroga dreptul de a pronunţa o sentinţă în absenţa susţinerii adecvate cu probe la dosar, doar în ideea că inculpatul are o culpă evidentă ce n-ar mai trebui demonstrată.
     Aşa că, în locul dlui Morar, aş fi fost ceva mai circumspect şi nu m-aş fi grăbit să anunţ triumful anticorupţiei. Această mediatizare nu este nici de bun augur şi nici corectă, deşi ea a devenit la noi o adevărată modă. Nu-mi amintesc, de pildă, ca dl Bloom - cel cu afacerile cu petrol din Irak - să fi fost plimbat cu alai de presă pe la procurori, înainte de a fi arestat. Iar arestat a fost doar atunci când procurorii au avut dovada clară, indubitabilă a vinovăţiei lui.
     Aşa încât rămân sceptic şi prefer să aştept să văd ce va rămâne în năvodul dlui Morar după ce va fi ridicat din apele tulburi ale corupţiei.

Pentru a răspunde fie puteţi intra pe forum fie ne puteţi trimite un mail cu răspunsul dvs. aici