Rescrierea istoriei

   
   
    de Valentin Stănilă
    Atât împlinirea unui număr „rotund" de ani de la Revolutia română din decembrie 1989, cât si momente de strictă actualitate, între care gratierea lui Miron Cozma, au readus în atentie evenimente din istoria recentă a României, în care multi dintre noi au fost implicati, fie în calitate de participanti, fie de martori. În aceste circumstante, suntem deseori pusi în situatia de a considera că am avut „vedenii", că n-am fost de fată într-un caz sau altul, când se poate proba în mod indubitabil că anumite lucruri s-au petrecut asa si nu altfel. S-a ajuns până acolo încât să se inventeze, pur si simplu, tot felul de prezente acolo unde au fost absente si viceversa, să se pună pe seama unor personaje fraze, gesturi, decizii care nu le-au apartinut, să se transforme numeroase scenarii, unul mai absurd decât altul, în date si fapte istorice de necontestat. Sigur, avem de-a face si cu mitomani, cu persoane dereglate psihic, cu veleitari, cu frustrati etc. Nu acestia merită, însă atentia noastră.
   Ceea ce ne trebuie, cu adevărat, este o analiză serioasă, obiectivă care să evite rescrierea unor momente de istorie cu scopuri politice reprobabile. Parcă niciodată ca până acum n-a fost atât de mare numărul tentativelor de folosire a unor evenimente importante în vederea compromiterii adversarului politic si scoaterii în evidentă, în cele mai favorabile culori cu putintă, a unor persoane sau grupuri ale căror merite sunt nule (sau aproape nule) în procesul răsturnării dictaturii comuniste si trecerii la „constructia" statului de drept, a economiei de piată.
   Cu toate că prezintă deosebiri fundamentale din foarte multe unghiuri de vedere, revolutia si mineriadele se înscriu în rândurile acelor evenimente ale căror mistere sunt folosite pentru amintitele scopuri politice. În zonele obscure, despre care nu se stie mare lucru, fie din pricina deficitului de dovezi (documente), fie a dorintei unor protagonisti de a-si ascunde propriile vinovătii, se tes tot felul de enormităti, uitându-se că elementul spontan apare inevitabil odată cu implicarea unor mase mari, uriase în evenimentele respective.
   Bunăoară, teza referitoare la „lovitura de stat" face abstractie de două elemente esentiale: constituirea unei echipe si stabilirea unui program, ambele înainte de declansarea evenimentelor propriu-zise. Or, s-a probat fără drept de apel că, în cazul Revolutiei române, n-au existat cele două elemente esentiale.
   Fără să negăm posibilitatea (si realitatea) unor manipulări (dar si acestea se cer dovedite, pentru că pe supozitii nu se poate scrie o istorie autentică), se impune a observa că, în cazul mineriadelor, de pildă, pe lângă initiativele care apar inevitabil în astfel de situatii, fortele interesate în schimbarea stării de fapt (paradoxal, unele incomparabile cu altele sub aspect – să-i zicem – doctrinar) se unesc si imprimă un anumit curs, un anumit caracter miscărilor populare.
   
   La fel, derapajele apar si se amplifică pe măsură ce elemente declasate, lumpenii se alătură celor bine intentionati, dar insuficient de abili în a se manifesta ca atare.
   Când din imensitatea de fapte si date oferita de evenimente de mare amploare se extrage doar un episod, doar o secventă, pentru a se atinge o anumită tintă politică, avem îndreptătirea să considerăm că se doreste manipularea noastră, în conditiile în care interesul fată de istoria adevărată este maxim.
   Aici nu-i vorba despre diversele interpretări date unuia si aceluiasi fapt, unuia si aceluiasi aspect, ci despre operatiuni abuzive, ticluite de specialisti în dezinformare. Pe fondul precaritătii informatiilor corecte, este posibil să se imagineze cele mai fantasmagorice scenarii. De altfel, societatea noastră este „bolnavă de scenarită". Nu este, însă, o boală fără leac.
   Nu politicienilor le revine misiunea principală în restabilirea adevărului, ci specialistilor, istoricilor dovediti competenti, nu celor conjuncturalisti. Este timpul ca ei să preia initiativa si să pună lucrurile la timp. Nu mizăm pe stări emotionale, ci pe forta de convingere a dovezilor autentice. În acest demers, mai mult decât necesar îi vor avea alături pe oamenii cinstiti din tara aceasta. Si nu sunt putini.